Flying Ghost

Pana acum cativa ani, daca trebuia sa asociezi notiunea de automobil cu cea de siguranta, temperatura de afara cobora cu cateva grade, si asta pentru ca te gandeai la Suedia, la Volvo si Saab, la pescuit la copca si la cainii husky.

Potrivit aceluiasi rationament, daca inlocuiesti termenul siguranta cu termenul sport, gandul te duce imediat la Italia.

umai ca suedezii s-au cam plictisit sa fie etichetati drept un popor lipsit de vitalitate si asociat temperaturilor joase, asa ca au trecut la fapte. Aici voi face o mica paranteza, amintindu-mi de McLaren F1 – cea mai rapida masina din lume (mai bine zis, a fost).

Pentru ca acum exista Koenigsegg CCR, o „masina” care are trecuta in fisa tehnica viteza maxima de plus 395 km/h.

Unii vor spune ca, in alte fise tehnice, au citit plus 400 km/hÂ… Nu ii contrazic, dar oare acele masini chiar se fabrica, sau sunt doar niste povesti bune pentru departamentele de marketing? Cand vine vorba de hypercar-ul suedezilor, totul este altfel decat suntem obisnuiti. Incercati sa pronuntati Koenigsegg! Va spune ceva acest nume? Pronuntati in schimb Ferrari, Maserati, Lamborghini, chiar si Pagani, si lucrurile vor sta altfel, va veti simti ca la opera.

Pentru a fi suedezi pana la capat, producatorii i-au mai spus, rece si sec, si CCR. Gata cu Modena, cu Enzo, cu Zonta, sincer sa fiu si Mc Laren F1 suna mai bine, dar vinovat este probabil pedigree-ul acestor nume.

In spatele acestui veritabil test pentru prezentatorii de televiziune – care ar intampina si ei dificultati la pronuntarea numelui de Koenigsegg CCR – zace pasiunea si frustrarea noptilor polare. Atat sasiul, cat si caroseria sunt realizate din fibra de carbon si intarite cu Kevlar si structuri tip figure din aluminiu.

Fara sa vreau, am trecut la superlative fara o introducere prealabila, asa ca voi continua in aceeasi maniera. Siguranta in Suedia este marca inregistrata, asa ca nici CCR n-ar fi putut face exceptie. Testele de impact lateral si frontal au constituit o premiera pentru cei de la centrul Autoliv. La testul de impact lateral, traumele s-au rezumat la unele de ordin estetic, ceea ce inseamna ca s-a zgariat vopseaua si nimic mai mult. Drept urmare, a fost folosita aceeasi masina si pentru impactul frontal, dar nici aici nu au fost inregistrate surprize neplacute.

Mai putem vorbi de cei doi ani de garantie asigurati de catre producator, zece ani garantie pentru caroserie. In cazul in care va hotarati sa achizitionati un CCR, trebuie sa va pregatiti pentru o vizita in Suedia, deoarece veti intra in posesia bestiei abia dupa ce veti parcurge cu brio un curs de trei zile de pilotaj sportiv.

Un pachet de muschi

Nu am spus nimic despre motorizare. Ei bine, in spatele celui care va pilota un Koenigsegg CCR se va ascunde un V8 de 4.700 cmc, dopat cu doua compresoare Lysholm, care va furniza o presiune de supraalimentare de 1,2 bari. Cifra octanica a acestui cocktail este de 806 CP sau 920 Nm, depinde de scala de evaluare. De notat ca sistemul de supraalimentare e proiectat pentru a „impinge” motorul pana la 1.000 CP.

Nu mai exista decenta in ziua de azi? Oare ce se va intampla daca suedezii vor da drumul la robinete, la cele 1.180 kg ale masinii? Universitatea din Lund a studiat rezistenta torsionala a structurii monococa si a descoperit ca face fata la 28.100 Nm/grade.

In continuare va voi spune ceva despre performante, ca sa nu aiba cineva impresia ca ma joc cu cifrele. Koenigsegg CCR accelereaza de la 0 la 100 km/h in 3,2 secunde, acopera un sfert de mila in 9 secunde, cu 235 km/h viteza de iesire, si atinge o viteza maxima de peste 395 km/h. Tot acest pachet de muschi reuseste sa se opreasca de la 100 km/h in 31 de metri si garanteaza pilotului si pasagerului din dreapta pana la 1.3 G in curbele rapide. Cei care doresc pot alege CCR pentru inceperea antrenamentelor la NASA. Koenigsegg este echipat cu o cutie de viteze secventiala cu 6 rapoarte, construita special de Cima pentru a rezista cuplului motor enorm. Cei neinitiati pot sta linistiti, pentru ca mai vegheaza la asta si un diferential cu alunecare limitata.

Cand vorbim despre designul masinii, totul se reduce la matematica si eficienta aerodinamica.

Masina arata bine, dar parca nu are acea exuberanta latina care te face sa o doresti de la prima ochire – poate cel mult de la a doua, dupa ce ai consultat fisa tehnica. Nici in ceea ce priveste dotarile interioare suedezii nu au fost zgarciti. Pe lista de optionale veti gasi lucruri care nu v-ar deranja daca ar lipsi: camera video spate, senzor de parcare, sistem de navigare GPS (la 400 km/h, cred ca esti mai concentrat asupra drumului decat asupra unei harti). Fascinanta creatia suedezilor, dar pe viitor sper sa nu fiu obligat sa retin astfel de nume complicate si sa uit altele, cu o sonoritate mult mai placuta.

ProMotor