Imagini cu fetiţa Adelinei Pestriţu! Cu cine seamănă?

 „Vă prezint primele imagini cu fetiţa noastră, Zenaida-Maria Dragii mei, au trecut 3 săptămâni şi jumătate de când miracolul numit Zeny şi-a făcut apariţia în viaţa noastră. O sorbim din priviri în fiecare secundă şi ne minunăm de cum se poate schimba de la o zi la alta. Ia în greutate corespunzător şi fiecare zi este diferită, dar plină de clipe minunate.

Ne-am dorit ca, în primele săptămâni, să nu o expunem public deşi, dacă ar fi fost după noi, am fi defilat cu imaginea ei lipită pe frunte, astfel încât să ştie toată lumea cât de fericiţi suntem că am fost binecuvântaţi cu aşa un dar minunat. Am iubit-o din prima clipă de cum am născut-o. Plânsetul ei m-a cucerit şi m-a făcut s-o văd ca pe cel mai frumos chip întâlnit vreodată.

Grimasele, cu care îmi înseninează ziua, mă amuză şi mă fac să mă gândesc la copilăria mea. Chiar şi cele pe care mi le etalează la 6 dimineaţa, când mă trezesc să-i dau să pape şi mă rog timp de o oră de ea să mănânce, iar ea n-are niciun gând să se trezească, şi parcă ştie că îi urmăresc orice mişcare. Sunt nopţi în care mă trezesc de câte 10 ori, doar să văd dacă este totul în regulă, dacă respiră bine, dacă are nevoie de mine.

Chiar îi spuneam unei prietene că-mi doresc să pot să mă mai relaxez puţin şi, din prea multă dragoste, să nu devin o mamă disperată şi sufocantă pentru copilul ei. Uneori, simt cum îmi bubuie inima de iubire şi sper să nu fac ceva greşit, astfel încât să o agasez cu toate aceste sentimente şi trăiri. Orice copil are nevoie de libertate, chiar dacă este nou-născut, simte nevoia de a avea momente în care să fie lăsat în pace. Mă străduiesc să păstrez balanţa înclinată corect între dragoste maternă, grijă şi raţiune.

Pe lângă toate astea, vreau să vă spun că, din momentul în care am născut, i-am făcut mii de poze. Poate şi din dorinţa de a i le păstra sub formă de amintiri. Chiar intenţionez să le imprim şi să i le ataşez în albumele care aşteaptă în sertar, încă dinainte să se nască Zeny, să depoziteze cele mai frumoase momente din viaţa ei de bebeluş. Nu vreau să pierd niciun moment şi nimic din ceea ce se întâmplă. Cu siguranţă, când se va face mare şi le va vedea, va fi încântată de grija cu care i le-am păstrat.

Apropo de asta, de câte ori merg în vizită la părinţii mei la Câmpulung, îmi găsesc camera intactă, plină de amintiri dragi, maimutoaiele de plus, caietele de la şcoală, poze, oracole, cadouri primite de la colegii de la şcoală care mă admirau. Mi se pare minunat să mă transpun în vremurile de altădată şi să retrăiesc bucuria acelor momente.

Astăzi vă prezint primele poze cu micuţa noastră. Ştim că v-aţi fi dorit să le vedeţi din prima zi, aşa cum ne-aţi scris în mesaje, dar considerăm că totul trebuie făcut cu un rost şi la momentul potrivit. Nu pot spune că s-a conformat “brief-ului” de şedinţă foto, însă mă bucur să vă prezint câteva momente din primele ei săptămâni de viaţă. Suntem extrem de mândri de ea şi de cum evoluează iar, până la prima şedinţă foto profesională pe care am pregătit-o în deja pentru luna septembrie, vă las câteva cadre din intimitatea noastră.ADELINA Astăzi vă prezint primele imagini cu fetiţa noastră, Zenaida-Maria

Scris deAdelina PestrituPublicat la august 27, 2018 SHARE TWEET COMENTEAZĂ
Dragii mei, au trecut 3 săptămâni şi jumătate de când miracolul numit Zeny şi-a făcut apariţia în viaţa noastră. O sorbim din priviri în fiecare secundă şi ne minunăm de cum se poate schimba de la o zi la alta. Ia în greutate corespunzător şi fiecare zi este diferită, dar plină de clipe minunate.

Ne-am dorit ca, în primele săptămâni, să nu o expunem public deşi, dacă ar fi fost după noi, am fi defilat cu imaginea ei lipită pe frunte, astfel încât să ştie toată lumea cât de fericiţi suntem că am fost binecuvântaţi cu aşa un dar minunat. Am iubit-o din prima clipă de cum am născut-o. Plânsetul ei m-a cucerit şi m-a făcut s-o văd ca pe cel mai frumos chip întâlnit vreodată.

Grimasele, cu care îmi înseninează ziua, mă amuză şi mă fac să mă gândesc la copilăria mea. Chiar şi cele pe care mi le etalează la 6 dimineaţa, când mă trezesc să-i dau să pape şi mă rog timp de o oră de ea să mănânce, iar ea n-are niciun gând să se trezească, şi parcă ştie că îi urmăresc orice mişcare. Sunt nopţi în care mă trezesc de câte 10 ori, doar să văd dacă este totul în regulă, dacă respiră bine, dacă are nevoie de mine.

Chiar îi spuneam unei prietene că-mi doresc să pot să mă mai relaxez puţin şi, din prea multă dragoste, să nu devin o mamă disperată şi sufocantă pentru copilul ei. Uneori, simt cum îmi bubuie inima de iubire şi sper să nu fac ceva greşit, astfel încât să o agasez cu toate aceste sentimente şi trăiri. Orice copil are nevoie de libertate, chiar dacă este nou-născut, simte nevoia de a avea momente în care să fie lăsat în pace. Mă străduiesc să păstrez balanţa înclinată corect între dragoste maternă, grijă şi raţiune.

Pe lângă toate astea, vreau să vă spun că, din momentul în care am născut, i-am făcut mii de poze. Poate şi din dorinţa de a i le păstra sub formă de amintiri. Chiar intenţionez să le imprim şi să i le ataşez în albumele care aşteaptă în sertar, încă dinainte să se nască Zeny, să depoziteze cele mai frumoase momente din viaţa ei de bebeluş. Nu vreau să pierd niciun moment şi nimic din ceea ce se întâmplă. Cu siguranţă, când se va face mare şi le va vedea, va fi încântată de grija cu care i le-am păstrat.

Apropo de asta, de câte ori merg în vizită la părinţii mei la Câmpulung, îmi găsesc camera intactă, plină de amintiri dragi, maimutoaiele de plus, caietele de la şcoală, poze, oracole, cadouri primite de la colegii de la şcoală care mă admirau. Mi se pare minunat să mă transpun în vremurile de altădată şi să retrăiesc bucuria acelor momente.

Astăzi vă prezint primele poze cu micuţa noastră. Ştim că v-aţi fi dorit să le vedeţi din prima zi, aşa cum ne-aţi scris în mesaje, dar considerăm că totul trebuie făcut cu un rost şi la momentul potrivit. Nu pot spune că s-a conformat “brief-ului” de şedinţă foto, însă mă bucur să vă prezint câteva momente din primele ei săptămâni de viaţă. Suntem extrem de mândri de ea şi de cum evoluează iar, până la prima şedinţă foto profesională pe care am pregătit-o în deja pentru luna septembrie, vă las câteva cadre din intimitatea noastră.

Mulţi ne spun că Zenaida-Maria îi seamănă foarte mult tăticului. Asta spun şi eu. De câte ori mă uit la ea, parcă văd un Virgil mai micuţ:). Îl regăsesc chiar şi în gesturile ei. Deocamdată, are ochii de un gri-albăstrui cu tente de verde şi pielea uşor creolă. Ne aşteptăm ca, peste puţin timp, să i se definitiveze verdele smarald al ochilor pe care îl au majoritatea membrilor familiei noastre, inclusiv noi. Oricum ar fi, noi suntem fericiţi. Este dulce, frumoasă şi, mai mult decât ne-am fi putut vreodată aştepta noi să fie. Dumnezeu a fost bun cu noi şi ne-a trimis un copil sănătos, frumos şi, cu siguranţă, foarte norocos.”