În Maroc, Amalia Enache a asistat la dansul şerpilor

De: Cătălina Matei / 30.01.2012, 07:00
În Maroc, Amalia Enache a asistat la dansul şerpilor
Amalia Enache şi-a petrecut vacanţa de iarnă în Maroc, o ţară pe care a încercat să o cunoască cât mai bine şi tocmai de aceea a străbătut-o de la sud la nord.

„Marocul e pentru mine ca şi amintirea unei porţii de tajin sau cuşcuş, în varianta lor locală: cu zeci de condimente într-o singură porţie, cu amestec de carne ce se topeşte în gură, legume şi prune ori stafide dulci. Odată ce ai înţeles gustul, ţi-e foame mereu să mai iei o porţie. Şi ca ceramica lor caleidoscop – frumoasă de te-nnebuneşte, n-o uiţi, deşi rămâne acolo, departe”, a mărturisit Amalia.
Amalia şi-a început călătoria din sud, „din Agadirul care sclipeşte în soare lângă ocean”, povesteşte Amalia, care a rămas fascinată de suk – numele local pentru târg, cel mai mare din nordul Africii, aşa cum spun chiar localnicii. „Acolo te izbesc aromele zecilor de condimente, acolo portocalele şi bananele sunt în grămezi atât de mari încât îţi răzbună copilăria în România comunistă, acolo am dat prima dată de mirosul şi gustul pâinii marocane, un fel de lipie pufoasă făcută pe vatră şi scăldată apoi în mălai”.

Marrakech a fost următoarea destinaţie. În piaţa Jama el Fna, Amalia s-a bucurat de spectacolul oferit în plină stradă. „Aici toţi saltimbancii lumii par să-şi fi dat întâlnire, de la cei care fac şerpii să danseze, până la cei care încearcă să pescuiască sticle de suc cu o undiţă de care atârnă un covrig”. Dacă în Marrakech a ajuns cu autobuzul, spre Casablanca Amalia a luat trenul. ” În Casablanca, mi-am găsit liniştea deplină în vechiul port portughez din El Jadida, care m-a pregătit pentru nordul berber şi muntos, încărcat de istorie, cu Fes şi Meknes, unde pielea animalelor încă trece printr-un proces de pregătire şi vopsire numai cu ingrediente naturale din tot felul de seminţe culese de prin deşert sau din Atlas”, a mai dezvăluit vedeta, pasionata de suveniruri traditionale. În Rabat, porturile, străzile, pieţele, târgurile şi oamenii nu i s-au părut Amaliei doar din altă lume, cât mai ales din alte timpuri.