În naos e haos!

Daca nu te avertizeaza nimeni, nu banuiești nimic. Vezi bine, daca te zgâiești în sus, proiectat pe, știu eu?, hau – cerul New York-ului pare nimic, așa, gri, fara stele, fara luna – doua turnuri ce se ascut… O fi vreo cladire noua, vreun castelaș de dimensiuni sub-hollywoodiene, trântit excentric de vreun american țicnit, pe 20. Nu, altceva nu-ți trece prin capațâna. Spațiul pân’ la carosabil e îngradit ca platoul în gradene al Raduleascai pe vremea când se familiariza cu cinci stele.

Și pazit la dreapta de un negru, mare, cu spate, cu mușchi, cu buze… și, în stânga, de-o voma consistenta lațita, înghețata pe trotuar. Între, n-ai loc. Deci întâi tre’ sa faci un pas maaare, așa!, peste borâtura din prag și sa te lași controlat la acte de negrul cu pricina.

Fac abstracție de ultra-realismul situației, nu țin sa ma șochez. Las’, informația o procesez acasa. Nici prin cap nu-mi trece, nici macar când se ițește, într-un zid al clubului Avalon – perpendicular pe intrarea baroca, cu uși mari, cu cat rotund, încastrata, o fereastra imensa cu vitralii. Mai de aproape, pare ca o reprezinta pe Fecioara Maria. Și niște îngeri?? Hm… Rândul se mișca repede spre înainte și odata cu el, și noi. Așa ca nu pot fi sigura. Ne!!! Ne-ne, nu cred sa fi fost Fecioara Maria! Dupa cum arata intrarea, un hol lung, unde lumea-și lasa hainele și inhibițiile, se vestește un banal club american, cu muzica house. American, da. Banal, nu! Dincolo de ușa, da – mare, da – tot baroca, pare ca e o biserica. Înalta, vopsita gri pe dinauntru, cu orga acoperita de bureți antifonici. N-are altar și n-are icoane. În rest, toate sunt la locul lor. În pronaos, e-o stripteusa la-nalțime, care-a adunat în jur cu mișcari din perineu, vreo trei americani de vârsta mijlocie, ce-i vâra-n chilot și-ntre țâțe câte 10 dolari la fiecare genoflexiune. În naos, e haos! Teen-ageri la bustul gol se mișca haotic pe calcâie, le bubuie tâmplele de alcool și ce-au mai prizat prin toalete și-și tin pleoapele pe jumatate închise, în faza precomatoasa… Pe soclul altarului s-a instalat dj-ul, iar în fața lui doua animatoare, cocoțate pe un cub, presteaza profesionist. Îi urlu-n ureche unui tip mai treaz, de lânga mine, ca locul pare o biserica… „You’re damn right”, îmi rânjește galben. „It’s a church, all right!”… Îmi pica fața, îmi recuperez haina și ma tirez… Habar n-am sa apreciez ultima fița americana…

Olivia Steer