În petrolul românesc jocurile au fost facute.

COMPANII Compania zilei

FINANCIAR Valute si banci

Anul 2001 aduce, în premiera dupa 1989, pentru industria petroliera româneasca, o contribuție de peste 10% la formarea produsului intern brut (PIB), o creștere de 1,5% fața de anul trecut, dar autoritațile pregatesc o strategie de dezvoltare a sectorului care sa asigure viitorul societaților din domeniu ținând cont de limitele de profit pe care acestea le pot realiza pe piața interna și de competiția tot mai acerba pe plan regional din partea companiilor din țarile vecine.

Cei care importa țiței și îl prelucreaza pentru a produce benzina și motorina în vederea distribuției pe piața interna nu se pot lauda cu profituri considerabile.

Dimpotriva, cel mai important jucator de pe piața, SNP Petrom, a avut pierderi de 18 miliarde lei în luna septembrie pentru ca vânzarile din sistemul de distribuție nu au acoperit cheltuielile din sectorul de rafinare.

În ceea ce privește competiția de pe plan regional, companiile românești înca mai pot concura cu cele din țarile vecine pentru ca își permit sa livreze carburanți auto la standarde Euro 2 la prețuri mai mici, influențate direct de costurile relativ scazute cu forța de munca și de faptul ca nu au realizat investiții de mediu semnificative.

În acest context, strategia de dezvoltare pregatita de Ministerul Industriei va propune, potrivit declarațiilor ministrului Dan Ioan Popescu, revitalizarea componentelor viabile ale fostului sistem centralizat care a fost gândit, înca din anii ’70, pentru industria petroliera din România.

Cel mai ambițios scop pe care aceasta strategie își propune a-l îndeplini este repornirea instalațiilor de petrochimie existente la rafinariile Petrobrazi, Arpechim, Petromidia, Petrotel și Rafo Onești, astfel încât valoarea produselor realizate de industria petroliera româneasca sa creasca spectaculos, având în vedere faptul ca o tona de produse petrochimice se vinde cu cel puțin 800 de dolari, în timp ce pentru o tona de carburanți auto companiile primesc circa 200 de dolari.

Repornirea acestor instalații, însa, nu se poate face fara o colaborare strânsa între toate companiile din domeniu.

Sistemul gândit de planificatorii economiei centraliste pentru industria petroliera a creat interdependențe între Petrom, Rompetrol, Imperial Oil, Astra Româna și ceilalți jucatori de pe piața, în sensul în care, de exemplu, rafinaria Astra Româna nu poate funcționa decât cu țiței de la Petrom, iar rafinaria Vega a grupului Rompetrol depinde de unele produse ale rafinariei Petrobrazi, aflata în componența SNP.

În acest moment, industria petrolului din România pare a-și fi stabilit jucatorii, odata cu preluarea Rafo de catre Imperial Oil, o societate care este acționar majoritar și la rafinaria Darmanești și exista condițiile pentru formarea unor alianțe care sa ne aduca aminte de vremurile în care în România se prelucrau 32 de milioane de tone de țiței anual, o cantitate de cel puțin patru ori mai mare decât necesitațile interne.

România are o mare tradiție în domeniul extracției, fiind, în timpul celui de-al doilea razboi mondial, principalul furnizor de combustibili pentru mașina de razboi germana. În prezent, exista un singur producator – Petrom, care extrage circa șase milioane de tone de țiței anual, din care 12% provine din perimetrele de exploatare din Marea Neagra.

Țițeiul extras în România are un conținut de sulf scazut și a fost cotat în funcție de țițeiul de tip Suez Blend, dar oficialii SNP au decis, în vara acestui an, sa coteze țițeiul românesc în funcție de Brent, folosit pentru circa 65% din tranzacțiile petroliere din întreaga lume.

Anul acesta, dupa estimarile oficialilor români, rafinariile românești vor prelucra circa 12 milioane de tone de țiței în condițiile în care cererea de produse petroliere de pe piața ar impune rafinarea a peste 13 milioane de tone de țiței.

Anul trecut au fost rafinate în România circa 10,5 milioane tone de țiței și un obiectiv pe termen scurt al ministrului Industriei este prelucrarea a cel puțin 14 milioane tone de țiței anual.

Petrolul învârte doua miliarde de dolari pe an

Un simplu calcul privind nevoile de finanțare a capacitaților operaționale de prelucrare a țițeiului din România indica necesitatea unui capital de lucru însumat de circa 180 de milioane de dolari lunar numai pentru importul de țiței, ceea ce înseamna ca industria petroliera din România vehiculeaza un capital de lucru total de peste doua miliarde de dolari anual, din care peste 1,4 miliarde numai pentru importuri.

Regulile pieței petroliere spun ca doar jucatorii mari au șanse sa obțina finanțari semnificative, astfel încât doar Petrom și Rompetrol reușesc sa-și acopere cheltuielile de capital pentru importuri în urma unor aranjamente bancare directe.

SNP are asigurat un credit sindicalizat de tip revolving în valoare de 65 milioane dolari lunar, asigurat în principal de ING Bank, în timp ce Rompetrol primește, în același mod, circa 40 de milioane de dolari lunar de la Raiffeisen Zentralbank Austria.

Restul rafinariilor, în afara de Petrotel, al carei capital de lucru, estimat la circa 30 de milioane de dolari lunar este asigurat de LukOil, sunt legate de relațiile de tip barter cu casele de comerț, de la care primesc țiței și, în schimb, livreaza produse petroliere care ajung, în proporție de peste 90%, la export.

O excepție ar putea fi Rafo, în cazul în care Executivul aproba acordarea de garanții guvernamentale în valoare de 100 milioane dolari pentru finanțarea importurilor de țiței în cadrul unui credit facilitat de Standard Bank din Londra.

Un aspect important al pieței de carburanți este introducerea standardelor Euro 3 pentru toate tipurile de automobile importate de la 1 ianuarie 2002 pe piața româneasca, lucru care va spori vânzarile de carburanți Euro 3.

Din 2005, toate motoarele vehiculelor produse în România trebuie sa dispuna de motoare Euro 3, ceea ce înseamna ca toate rafinariile din România vor fi nevoite sa produca respectivul tip de carburant.

Aceasta situație presupune investiții masive în sectorul de rafinare. SNP a investit deja, în primele șapte luni ale anului, peste 50 de milioane de dolari și a contractat un împrumut de 125 milioane de euro prin intermediul unei emisiuni de obligațiuni lansate la sfârșitul lunii septembrie.

Petrom produce benzina Euro 3 la Arpechim și motorina Euro 3 la Petrobrazi și distribuie acest tip de carburant în peste 70 de stații din țara. Rafinariile Rompetrol produc deja carburanți la standarde Euro 2, și vor investi peste 120 de milioane de dolari pentru a produce Euro 3 pâna la sfârșitul anului 2004.

Pe piața româneasca mai comercializeaza carburanți auto Euro 3 companiile OMV și Shell.

Jucatori, mai mari și mai mici

Capacitatea teoretica totala de rafinare a României este de 32,8 milioane tone, dar cea reala însumeaza doar circa 12 milioane tone. Indicele mediu de utilizare în rafinarii ar putea atinge, în acest an, circa 70% din capacitatea operaționala, în creștere cu 3% fața de anul 2000. Sectorul cuprinde 10 rafinarii:

Petrom: Arpechim Pitești, cu o capacitate anuala de prelucrare de 6,5 milioane tone de țiței. Rafinaria produce pierderi de 150 de miliarde de lei lunar.

– Petrobrazi are o capacitate de rafinare de 7,5 milioane tone de țiței. În prezent gradul de utilizare este de aproximativ 60%.

Rompetrol: Petromidia poate prelucra 4,3 milioane tone de țiței din import, anul viitor urmând sa fie disponibile capacitați de circa 3,6 milioane tone anual;

Vega poate rafina 400.000 de tone de țiței cu conținut de sulf scazut, dar este dependenta de produse de la Petrobrazi.

LUKoil: Petrotel poate prelucra 1,2 milioane tone pe țiței cu conținut de sulf scazut și 3,5 milioane tone pe țiței cu conținut de sulf ridicat. Gradul de utilizare a capacitaților a fost de circa 60% în 2000.

Imperial Oil SA Bacau: Rafo Onești poate prelucra 850.000 de tone de țiței cu conținut de sulf scazut și 3,85 milioane tone de țiței cu conținut de sulf ridicat, iar în acest moment sunt operaționale capacitați de 3,5 milioane tone.

– Darmanești, poate prelucra 1,5 milioane tone de țiței, anul trecut fiind operaționale capacitați de circa un milion de tone.

InterAgro și Asirom: Astra Româna, cu o capacitate de 1,8 milioane tone, din care sunt operaționale capacitați care însumeaza circa 750.000 de tone anual.

Omnimpex Chemicals: Steaua Româna poate rafina 400.000 de tone de țiței.

– Petrolsub Suplacu de Barcau, aflata în proprietate privata, dar sub administrarea SNP pentru recuperarea unei datorii de 400 miliarde lei, poate prelucra 400.000 de tone de țiței.

Sistemul de distribuție a carburanților auto din România cuprinde aproximativ 1.900 de stații, din care SNP deține 675, Shell – 84, Rompetrol – 80 (58 în franciza), MOL – 38, LukOil – 20, OMV – 30, Agip – 22, în timp ce alte peste 500 de stații din toata țara se afla în proprietatea benzinarilor particulari. Mai mult de o treime din vânzarile de carburanți auto din România sunt acoperite de livrarile Petrom.

Micii giganți

Un efect important asupra viitorului industriei petroliere din România îl are evoluția companiilor din domeniu localizate în regiunea Europei Centrale și de Est. Analiștii iau în considerare crearea unui grup energetic care sa acopere piața din Grecia, regiunea balcanica și pâna în Polonia.

Grupul se contureaza deja, prin alianța Mol-Slovnaft (companie petroliera din Slovacia), care a fost acceptat de autoritațile poloneze pentru a prelua circa 18% din acțiunile grupului polonez PKN Orlen, deținatorul celei mai mari rafinarii din regiune, dar și prin oferta OMV de a achiziționa pachetul majoritar de acțiuni al companiei cehe Unipetrol.

Mai nou, MOL a convenit cu OMV și TVK din Ungaria sa prezinte o oferta comuna de cumparare pentru 63% din acțiunile grupului ceh Unipetrol. Singura piesa importanta care lipsește din cadrul acestui puzzle este SNP Petrom, a carei privatizare este așteptata în 2003.

Rompetrol și Petrom realizeaza împreuna o cifra de afaceri de afaceri de circa 2,8 miliarde de dolari, în prezent, în condițiile în care Mol are o cifra de afaceri consolidata de 2,4 miliarde dolari, iar grupul austriac OMV de 4,6 miliarde dolari.

Diferența e cu atât mai frapanta, cu cât România dispune de rezerve de țiței, în timp ce Austria și Ungaria importa tot ceea ce prelucreaza în rafinarii.

Mișcarile importante de pe piața regionala de profil par sa nu prinda pe picior greșit autoritațile române care au elaborat, exact la timp, o strategie de dezvoltare menita sa poziționeze cât mai bine industria interna de profil pe piața Europei Centrale și de Est.

Chiar daca strategia Ministerului Industriei va cuprinde perspectivele fiecarei unitați din industria petroliera din România, punctul cheie al acesteia ramâne privatizarea Petrom.

Din acest punct de vedere, în spatele unei strategii de dezvoltare a sectorului petrolier, autoritațile române par sa disimuleze foarte bine sentimentul de așteptare ca toate celelalte mari companii de profil din zona sa fie vândute pentru a le fi evaluat potențialul concurențial.

Important este ca totuși, pâna la urma, statul român sa gaseasca pentru Petrom un cumparator cu o viziune care depașește granițele României.

SNP deruleaza proiecte de explorare în Kazakhstan, India și Kuwait, are contracte de foraj în Iran, iar în 2004 oficialii societații au estimat ca vor avea la dispoziție un milion de tone de țiței anual din producția externa, care fie va fi valorificata pe plan local, fie va fi adusa în țara.

Al doilea grup petrolier din România ca marime, Rompetrol, deține pentru 20 de ani drepturile de explorare și exploatare a țițeiului dintr-un perimetru aflat în Ecuador.

Rezervele estimate ale acestuia se ridica la circa 200 milioane barili. Grupul a investit, pâna în prezent, 25 milioane dolari în dezvoltarea activitaților de explorare și exploatare și a previzionat obținerea, din acest perimetru, în anul 2002, un profit de 15 milioane dolari.

Sursa: Ziarul financiar