Ioana Şanta – Reporter european

-Ce înseamnă pentru tine să fii "reporter european"?
Înseamnă că experţi din Parlamentul european şi Comisia europeană, adică acei oficiali birocraţi, aparent scorţoşi, dar foarte eficienţi, care dictează regulile în toată Europa, ne-au recunoscut valoarea. Înseamnă că eu şi colegii mei ne-am luat în serios în fiecare zi ”cantonamentul”, iar acum putem juca la Real Madrid. Înseamnă că românul isteţ a dezlegat misterul banilor europeni, iar muştarul de Tecuci se poate da mare în faţa celui italian şi spaniol. Au demonstrat-o fraţii Ionescu din Galaţi, cu cifre de afaceri de milioane de lei noi.

– Crezi că românii, ca naţie, au talent pentru a face bani?
Clar. Românul ştie să facă bani dintr-o nimica toată. Uneori iese bine, alteori prost. Numai că românul nu are răbdare, e pătimaş sau prea resemnat, se întoarce din drum, dă cu căciula de masa europenilor. Mai bine ar trînti cu nişte roşii româneşti ”inimă de bou”, pe cale de dispariţie. E adevărat că e frustrant şi nedrept că europenii nu ne lasă, de pildă, să vindem acum nici un gram de carne de porc în Europa, dar România nu se termină aici. Avem mii de posibilităţi şi şanse. Fireşte că francezul şi spaniolul nu sînt bucuroşi să le arătăm că vinul şi caşcavalul nostru pot fi la fel de bune sau mai bune decît ale lor, dar trebuie s-o apucăm de undeva.

– Spune-ne cîteva ”branduri” româneşti despre care ai povestit în reportajele tale şi care ar putea face furori în Europa…
Pariez pe muştarul de Tecuci. Italienii şi spaniolii mănîncă zilnic 20 de tone din muştarul ăsta făcut din sămînţă românească. Mai pariez pe stejarul românesc şi mobilierul artizanal făcut la Braşov, pensiunile din Delta Dunării, Sighişoara şi Bran, unde străinii vin să mănînce caş uscat, care poate e mai gustos decît al italianului din Toscana, doar că n-a auzit nimeni de el.

UE, banii şi românii

– Cum ar putea să cîştige cetăţeanul român lupta eternă cu birocraţia?
Ar putea începe prin a-şi dori asta. Un cetăţean nu poate cîştiga niciodată definitiv lupta cu birocraţia. În schimb, producătorul ar putea să anticipeze gradul de profesionalism al unui funcţionar, să-şi evalueze corect costurile şi să nu repete greşeli. Dacă ai plătit o firmă de consultanţă, ţi-ai văzut de treabă şi în final ai ratat proiectul şi banii, a doua oară, caşti ochii şi munceşti împreună cu specialistul la studiul respectiv de fezabilitate.

– Ai descoperit, prin intermediul reportajelor tale, portretul unui român ”de succes”?
Da. Giani, un băiat din Vaslui care a cules măsline în Italia 11 ani. Anul trecut, s-a întors acasă să ridice o pensiune pe drumul european 581 şi să facă pîrjoale şi tochitură de dimineaţa pînă seara. Asta visa el de mic. Dacă Giani a putut scoate bani din nimic, alţi români de ce n-ar putea?!

– Există un loc unde cetăţenii români pot fi consiliaţi în legătură cu ideile lor de afaceri care ar putea primi fonduri UE?
Sînt site-urile oficiale. Dar tot mai bine e să mergi la agenţia SAPARD din judeţul tău şi să vorbeşti direct cu funcţionarul. Surprizele sînt nenumărate, dacă nu te documentezi impecabil.

– Cui ai vrea să îi dedici acest premiu?
Tatălui meu îi dedic acest premiu. M-a învăţat un lucru simplu, dar foarte important: să fiu responsabilă la orice vîrstă.

– Cine sînt colegii alături de care ai realizat seria de reportaje premiate?
Le-am mîncat sufletul şi viaţa, zi de zi, reporterilor din ţară, iar azi le mulţumesc. Printre mulţi alţii, Silviu Calangiu, Romeo Diaconescu şi Tudor Domnişoru de la departamentul de grafică m-au ajutat să descîlcesc traseul banilor europeni, zece zile la rînd, în campania PRO TV ”UE, banii şi românii”.

Reţeta succesului

“Pariez pe muştarul de Tecuci. Mai pariez pe stejarul românesc şi mobilierul artizanal făcut la Braşov, pensiunile din Delta Dunării, Sighi­şoara şi Bran, unde străinii vin să mănînce caş uscat, care poate e mai gustos decît al italia­nu­lui din Toscana, doar că n-a auzit nimeni de el”