Lecția de cinema

Greu, tare greu sa scriu despre filmul cu Wallace și Gromit. În primul rând, personajele îmi sunt prea apropiate. În al doilea rând, primul lor film de cinema e o bijuterie cap-coada – orice comentariu devine futil. în al treilea rând, cine îi iubește pe W&G a vazut deja filmul, unul din marile momente de cinema ale anului. E momentul pentru puțina istorie…

Acum 18 ani, mai exact în 1987, Nicholas Park era deja cineva, chit ca în afara de englezi n-auzise nimeni de el. Britanicul anima plastilina cu rabdare, talent și imaginație, trasaturi care aveau sa evolueze spre geniu peste câțiva ani. Studiourile Aardman, pe care le pastorea deja de ceva vreme, se extindeau de la o zi la alta, iar compilația Creature Comforts (un soi de best of al aventurilor animate de Park pâna la acea data împreuna cu oameni cel puțin la fel de pasionați ca și el) batea la ușa. Pâna una-alta, la amintita ușa a batut Peter Gabriel, care avea chef sa experimenteze din nou – și uite-așa se face ca Nick Park a semnat unul din cele mai revoluționare videoclipuri ever, anume Sledgehammer. Dintr-odata „claymation”-ul a devenit le parfum du jour, cel puțin pentru kinosseuri, iar Park a putut sa-și îndeplineasca un vis mai vechi – lansarea pe orbita a unui duo unic, irezistibil și inclasabil, un inventator chelios (parțial inspirat de tatal sau) și un cațel taciturn și inteligent, pasionați unul de brânza, celalalt de aventuri motorizate. Altfel spus, s-au nascut, oficial, Wallace și Gromit.

„A Grand Day Out” (1989 – W&G plus o luna de brânza… pe luna) a primit un Oscar; „The Wrong Trousers” (1994 – W&G plus un pinguin dibaci) așijderea, iar „A Close Shave” (1995 – W&G plus niscai oi încapațânate) s-a ales cu o nominalizare, nu ca asta ar conta câtuși de puțin. A urmat, logic, pasul la Hollywood – în 2000, „Chicken Run” a rupt gura târgului, iar cinci ani mai târziu (dureaza al naibii sa produci un astfel de proiect, dar merita fiecare secunda), W&G debuteaza pe marele ecran în „The Curse of the Were-Rabbit” („Blestemul iepurelui rau pe românește”, deși mai potrivit ar fi fost Blestemul „iepurolacului”), o minune plina de poante, citate și inventivitate, care nu se poate compara cu nimic și …hei, unde-a plecat toata lumea ?!? La coada la cinema, ziceți? Atunci e bine.

Andrei Cretulescu