Luana Ibacka s-a lăsat de fumat cu ajutorul psihoterapiei

Fostă fumătoare, Luana ştie cât de greu este să renunţi la acest
viciu: „Peste câteva luni împlinesc trei ani de când am renunţat
definitiv la ţigară şi ştiu cât de dificil este să ţii fumătorilor
teorii despre .

Eu ardeam aproape două pachete pe zi, deci nu eram o fumătoare
ocazională şi mă iroseam încet şi sigur, în toate direcţiile –
pielea şi dantura, care se văd, plămânii şi imunitatea, pe care le
simţeam, dar continuam să mă amăgesc. Deşi există plasturi,
tincturi, ceaiuri şi multe terapii care te ajută să renunţi la
acest viciu, eu nu am reuşit cu nimic.

Am cunoscut o psihoterapeută cu care încercam să găsesc soluţia
unor insomnii de care mă „bucuram” la acel moment şi încet, încet,
vorbind cu ea, i-am împărtăşit dorinţa de a renunţa la fumat. Mi-a
zis să scriu pe o foaie motivele pentru care ador ţigara (pentru că
aşa îi spuneam, iubesc fumatul!), şi pe alta pagină motivele pentru
care doresc să renunţ.

Desigur, prima pagină a fost plină de argumente pro fumat. Mă
făcea mai creativă, îmi plăcea aroma, toată lumea fumează, la
computer, la telefon, la orice întâlnire, la trezire, la culcare,
după masă, la cafea… Ţigara e un must have!

Pe cealaltă pagină nu am ştiut ce să scriu. Într-un final, am
scris, . Din acel moment, parcă am
făcut un switch off, parcă am aprins lumina şi am realizat exact ce
fac cu mine. Aş face orice să-i conving pe cei la care ţin să
înţeleagă parcursul acestui fum pe care ţl respiră. Să afle că,
într-o zi, plăcerea asta e plătită mult prea scump. De fapt, ca
orice, are un preţ. Merită oare?”.