Maia Morgenstern abia aşteaptă să devină bunică

– Ce v-a atras
cel mai mult la rolul dvs. din „Iubire şi onoare”?
A fost extrem de interesant, a fost un dar, ca un cadou care a
venit pentru mine. După ce am
interpretat în „Aniela” un personaj sobru, misterios, reţinut,
am primit ofertă pentru un personaj, dacă pot spune aşa, diametral
opus, Marieta – un personaj care, spre deosebire de maica Irina din
„Aniela”, nu s-a împăcat cu viaţa. Marieta din „Iubire si onoare” este un personaj care nu a
făcut armistiţiu cu viaţa, un personaj tumultuos, încercat, gata de
orice sacrificiu pentru copilul ei. O femeie care poate greşi,
orbită de dragoste şi de grija pentru copilul ei, un personaj
asupra căruia experienţa personală a pus o pecete cumplit de
grea.

– În telenovelă, aveţi o fiică majoră, care face un copil cu un
bărbat arab. În viaţa reală, cum aţi reacţiona dacă una dintre
fetele dvs. ar trăi povestea Ilincăi?
Eu fac o mare deosebire între viaţa personală şi personajele pe
care le interpretez, pe care încerc să la umanizez, să le apar,
cărora încerc să le găsesc motivaţii psihologice. Eu personal, ca
mama, încerc să-mi înţeleg copiii, să fiu aproape de ei, şi cred
că, până la urmă, nu ştim cum viaţa ne poate da peste cap planurile
şi proiectele pe care credem că le facem.

– E mai dificil să fii mamă de faţă decât mamă de
băiat?
Statutul de mama este o experienţă extremă, tulburătoare pentru că,
vrând-nevrând, mama îşi retrăieşte emoţiile, trăirile,
experienţele. Statutul de mamă de fată e un lucru extrem de delicat
şi de emoţionant. Dar nu vreau şi nu e cazul să fac comparaţii.

– Apropo de băiat… când veţi mai juca alături de
Tudor?
Asta nu ştiu, aştept cu emoţie şi cu drag ceea ce ne va oferi
soarta, proiectele viitoare. Noi jucăm împreună într-un spectacol,
o tragedie, la Teatrul Evreiesc. Eu acum lucrez la Teatrul
Metropolis şi nu vreau să uit, pentru că-mi este foarte drag,
spectacolul ” Love Story”, în care este vorba de relaţii de cuplu,
o mamă care-şi înţelege şi nu prea fiul aflat în pragul căsătoriei.
Iar la Teatrul Naţional, eu joc în „Vizita bătrânei doamne”.

– Vă doriţi să deveniţi bunică în viitorul
apropiat?
O, da! De-abia aştept! Când destinul va dori, când va veni timpul
pentru copiii mei să devină părinţi…

– Credeţi că Isadora şi Cabiria vor deveni şi ele actriţe?
Ce îşi doresc ele, acum, să ajungă?
Nu ştiu, habar n-am. Acum vor să fie pictoriţe, cântăreţe, sunt
dorinţe pe care le au, probabil, toţi copiii.

– Doamna Morgenstern, la ce vă uitaţi când vedeţi prima
dată un om?
În primul rând, îi ascult vocea, asta mă impresionează. De multe
ori, nu mă uit în mod special la ceva, nu sunt dispusă să judec,
nu-l scanez pe om. Se mai întâmplă să mă frapeze la un om chipul,
mâinile, postura, cred că foarte mult contează felul în care-şi
ţine spatele, capul, coloana, trunchiul, ceea ce emană fiinţa lui
şi asta vine din felul în care stă.

– Şi tatăl lui Tudor şi actualul dvs. soţ au ochii
albaştri… Cât de importanţi sunt ochii pentru a citi în sufletul
cuiva?
Ochii sunt oglinda sufletului, dar nu numai ochii trădează sau
exprima ce e în interior.

– Ce-şi doreşte cel mai mult Maia Morgenstern
acum?
Sănătate.

– Dar peste 20 de ani?
Să fim sănătoşi şi să vorbim. Totdeauna ne dorim ceea ce nu
avem.