Maria Dinulescu, împotriva dublării filmelor

– Ai împlinit 30
de ani. Cum vezi viaţa acum?
Am împlinit 30 de ani şi se pare că am descoperit care este una
dintre cele mai frumoase încercări ale vieţii. Nu aceea de a lupta
ci de trăi ceea ce ţi se oferă. În stânga sau dreapta auzim mereu
că trebuie să fii puternic ca să mergi mai departe. Mi se pare mai
dificilă încercarea de primi cu naivitate şi încredere ceea ce
este.

– Ce proiecte noi ai acum?
Pentru moment, citesc câteva scenarii din Italia, America, România,
mă preocup să fac cunoscută campania „Generaţia nouă apreciază şi
susţine generaţia matură”, am primit o propunere pentru
„Îmblânzirea scorpiei” pe scena unui teatru bucureştean, pe 27 mai,
la Muzeul Ţăranului Român am să lecturez versuri ale poetului
suedez Pär Thörn care va fi prezent, citesc, vizionez filme, pictez
şi întâlnesc foarte mulţi oameni.

– Spune-ne mai multe despre campania „Generaţia nouă
apreciază şi susţine generaţia matură”!
Tot mai mulţi se plâng de lipsa de valoare a lucrurilor majoritare
care sunt promovate în presă şi la televizor. Mai tot timpul aud că
asta cere publicul şi că asta se vinde. Refuz să cred că în România
majoritatea oamenilor sunt indiferenţi, lipsiţi de maturitate şi de
dorinţa de a creşte. Cred că merităm să ne respectăm, să fim cei
care alegem ce trăim şi să luptăm ca valorile să fie respectate şi
recunoscute. Cred foarte mult în forţa inteligenţei şi a
experienţei pe care contemporanii noştri maturi le pot împărtăşi cu
noi. Avem nevoie de modele, avem nevoie de inspiraţie, curaj,
susţinere şi toate aceste lucruri sunt lângă noi – numai că nu le
oferim atenţia şi dragostea pe care le merită. Până acum am
realizat pictoriale cu doamna Margareta Pâslaru şi domnul Ion
Lucian. Mi-am propus ca timp de un an de zile să apar la TV şi pe
coperţile revistelor numai însoţită de o personalitate
matură.

– Ce lucruri nu îţi plac?
Iniţiativa de a se propune dublarea filmelor. Cred că dacă
reinterpretezi emoţiile în timp ce le priveşti pe cele create
primele provoci kitsch-ul.

– Ştiu că pleci din ţară zilele astea….
Producţia filmului „A Very Unsettled Summer” al Ancăi Damian mă va
ţine un timp în Suedia, iar celelalte călătorii sunt încercări
pentru noi proiecte sau mici vacanţe.

– La final, aş vrea să-mi spui dacă nu ai fi fost actriţă,
către ce altă cariera te-ai fi îndreptat?
Mi-ar fi plăcut să fiu dirijoare. Nimic nu îmi modifică mai rapid
şi mai puternic starea de spirit decât muzica. În mai puţin de 30
de secunde mă poate ajuta să îmi doresc să fiu iar, să cred iar sau
să simt că sunt. În aceste condiţii ştiu că orice sunet produc,
cuvinte pe care le spun, pur şi simplu, îi modifică pe cei cu care
comunic. Încerc să am foarte mare grijă ce sunete aleg să
transmit.