Natalie Cole, cu adevarat „Unforgettable” la Bucuresti (Poze)

Natalie Cole nu e genul de artist care sa mizeze pe „show”, pe
ceea ce l-ar ridica din picioare pe romanul de rand si l-ar face sa
retina cateva refrene simple si flash-uri de imagini
stralucitoare.

Natalie Cole nu nici genul de artist pe care l-ai cataloga „pour
les connaiseurs”, ceea ce ar putea inseamna ca muzica ei e gustata
de elita si, inevitabil, de snobi.

In schimb, Natalie Cole e genul de prezenta magnetica ce
te face sa simti ca aproape deranjezi cu aplauzele, cu fosnetul
hainelor cand te misti usor pe scaun, chiar cu
respiratia…

Iar asta s-a vazut din plin aseara la Sala Palatului:
peste 3.000 de oameni au tacut cand diva i-a
soptit cateva indicatii inginerului de sunet, cu rochia alba
maturand scena in valuri aproape ireale.

La conferinta de
presa am vazut-o impunatoare, acum era si mai inalta datorita
tocurilor – si rochia cuceritor de simpla, in alb si negru, se
conforma traditiilor unei „jazz lady”, cu un strop atat de necesar
de chic modern.

Vezi mai multe poze cu Natalie
Cole in concert la Bucuresti!

In plina stralucire:
problemele de sanatate din ultimul an nu si-au pus amprenta asupra
artistei, care a aratat si a sunat 100% fresh

Si daca e sa vorbim despre Natalie Cole, am face bine sa
analizam si sa descriem orice altceva decat Vocea. Pentru
asta nu prea exista cuvinte.

Subtila, melancolica, dulce, plutitoare, dandu-ti senzatia ca e
o soapta uriasa, ce te inconjoara din toate
partile, strecurandu-ti-se pe sub piele si
obligandu-te sa sa visezi. Te trezesc cate un refren, cate
o lucire subtila a cristalelor (multe si Swarovski, dar purtate cu
clasa!) de pe microfonul lui Natalie, cateva cuvinte jucause ori
scurte povesti din copilaria ei.

In rest, totul e un lung miraj de real si ireal… de linii
melodice fluide si armonii perfecte, acompaniate de zambete si
fosnetul unei rochii albe.

Natalie Cole trece cu gratie prin hiturile tatalui
ei, favoritele lui Tony Benett, „standarde” de jazz ce-ti
fac pielea si sufletul sa se infioare, declansand un „snap” automat
al degetelor pe „Fever” si „Walkin’ My
Baby Back Home” (la care vocea legendarului Nat King Cole
se revarsa din difuzoare), „Smile” (daruita lui
Nat Cole in anii ’60 si preluata mai apoi de Michael Jackson)… Nu
lipsesc desavarsita descoperire „Coffee Time„,
eterna „Mona Lisa” si hitul absolut,
„Unforgettable„, ale carui versuri si consistenta
sfideaza timpul.

De la un concert Natalie Cole n-ai cum sa pleci altfel decat
ametit de muzica. Pentru ca ea nu e un artist ca oricare
altul, e pur si simplu… „Unforgettable”.

Emotie pura: Natalie Cole si-a
incantat spectatorii cu cele mai frumoase piese jazz
americane