Niculae nu asculta de medici

Marius Niculae marturiseste ca nu-i ia în seama pe cei care-si dau cu parerea în ceea ce priveste recuperarea sa, pentru ca „medicina e relativa”. Atacantul lui Sporting spune ca va sta pe margine cît va fi necesar pentru ca „totul sa fie ca înainte

Marius Niculae a intrat deja în a doua faza a refacerii sale. Perioada petrecuta în spital a trecut, operatia a fost, spun doctorii, o reusita, urmeaza acum partea cea mai grea. Marti seara, atacantul român a abandonat Clinica CUF din Lisabona cu speranta ca nu va mai fi niciodata nevoit sa-i treaca pragul pentru probleme asemanatoare. Miercuri a trecut pe la club si a primit din partea medicilor programul de recuperare, unul pe care trebuie sa-l respecte întocmai. Ieri, el a acceptat si un dialog cu redactorii ProSport, primul interviu acordat presei dupa accidentare.

Ce faci, Marius? Cum te simti?

Acum sînt O.K., dar primele doua zile imediat dupa operatie am fost ametit, din cauza medicamentelor. Marti am iesit din spital si am început deja programul de recuperare.

Se auzea ca o vei face în tara.

Nu. Aici e perfect. De exemplu, acum ma maseaza cineva la genunchi. Joi, toata treaba asta a durat vreo sase ore.

Era vorba si ca-l vei angaja pe Mircea Popa, cel care e acum la Galatasaray.

Nu era cazul. În Portugalia se poate face o recuperare excelenta. Toti fotbalistii portughezi care joaca afara si se accidenteaza vin aici si se recupereaza.

„Medicii au hotarît sa ma operez mai repede”

De unde decizia sa te operezi cu o zi înainte de data stabilita?

Medicul a fost cel care a hotarît ca sînt bun de „taiat”. M-a consultat, a vazut ca piciorul s-a dezumflat si ca nu mai am cheaguri de sînge. A fost doar decizia lui. Poate s-a gîndit ca daca presa nu va afla voi avea mai multa liniste.

Cît a durat interventia chirurgicala?

Nu stiu pentru ca am fost anesteziat, dar cred ca mult. Am înteles de la mama ca vreo 5 ore.

Ai fi putut sa vezi si tu operatia?

Da. Dar n-am vrut sa ma uit. Nu-mi place. Am preferat sa ma adoarma.

Care a fost primul lucru pe care l-ai facut cînd te-ai trezit?

M-am uitat la picior. Am vrut sa vad daca mai e acolo.

Cum arata genunchiul tau acum? Priveste-l si descrie-l.

Este exact ca înainte de accidentare si are doua portiuni mici, cusute. La operatie, prin ele s-a introdus o camera video de dimensiuni foarte mici. Medicii vedeau interiorul genunchiului pe niste monitoare. Dupa fiecare sedinta de masaj îl înfasor într-o atela din plastic, care se încheie în niste curele cu arici.

Doctorii ce ti-au spus?

Ca ei si-au facut treaba si ca de acum totul depinde de mine, sa ma recuperez cît mai repede.

Cum ai fost tratat la spital?

Superbine, nu am ce sa le reprosez. Îmi schimbau cearceafurile de doua ori pe zi, iar de cîte ori aveam nevoie de ceva nu ezitau sa ma ajute. Au facut totul ca eu sa nu simt ca sînt într-un spital.

Au reusit?

Ei, saracii, s-au straduit, dar n-aveau ce sa faca în plus. Oricum ar fi, tot nu reuseam sa-mi scot din minte ce s-a întîmplat.

Cine a stat cu tine?

Parintii. Mama a aranjat sa ocupe ea celalalt pat din rezerva. A ramas cu mine tot timpul cît am stat la spital.

Prietena ta, Cristina?

Din pacate ea a trebuit sa se întoarca în tara pentru ca avea de dat examene la facultate. Ar fi ramas si ea, cu siguranta, chiar a vrut lucrul asta, dar am hotarît împreuna ca e mai bine sa-si dea examenele, sa nu se adune prea multe pentru la vara.

„Trebuie sa am mai multa grija de mine”

De ieri ai început recuperarea. Cît va dura si cam care este programul?

Cred ca vreo doua luni. Fac zilnic un tratament care pune în miscare muschii piciorului. E destul de complicat, masaj si sala de forta, în orice caz e un program foarte precis, pe zile.

Nici un medic din lume nu poate spune cît va dura, poate doar sa aprecieze o perioada aproximativa. E organismul meu, nu se poate compara cu al altora, plus ca mai sînt destui factori care intra în calcul. Cred ca doar Dumnezeu stie cel mai bine cînd ma voi face bine. Nu exista medicina precisa.

Ce ai învatat din patania asta?

Foarte multe lucruri. În primul rînd e clar ca de acum încolo trebuie sa am mai multa grija de mine. Sa fiu mai atent, sa nu ma bazez doar pe tinerete si pe faptul ca am un corp robust. Oricum, o sa stau pe margine pîna ma simt bine, pentru ca nu doresc sa mai am niciodata asemenea probleme. Vreau ca atunci cînd intru în teren sa fie totul ca înainte, chiar mai bine. Dar cred ca Dumnezeu ma va ajuta sa ies cu bine din toata aceasta poveste.
Sursa:www.prosport.ro