Nu e geniu

Amuzat, ia banii, pune antricoatele într-o pungă în gura câinelui, și închide repede magazinul. Îl urmărește pe câine și vede cum oprește la culoarea verde a semaforului, se asigură în ambele sensuri și traversează în stația de autobuz. Câinele verifică lista cu orarul și se așează pe bancă. Când autobuzul apare, se uită să verifice numărul autobuzului, apoi se urcă.

Măcelarul îl urmează perplex. După un timp, câinele se duce la ușă, se pune pe labele din spate și apasă butonul „stop”, iar măcelarul îl urmează afară.

Câinele aleargă până în fața unei case și lasă punga la intrare. Se întoarce pe alee, mai face o cursă, și latră către ușă. Și latră, și latră. Nici un răspuns. Atunci sare pe perete, aleargă în jurul grădinii, se bate cu capul de geam, sare, și așteaptă din nou la ușă.

Imediat iese un tip masiv, înjurând și bombănind câinele.

Măcelarul îl întreabă:

– De ce îl înjuri? Câinele ăsta e un geniu!

La care stăpânul îi răspunde:

– Geniu, pe dracu’! Este a doua oară săptămâna asta când își uită cheia.