Povestea lui Maftei Pop, cel mai longeviv român. A trăit 148 de ani

Maftei Pop a stabilit un record național trăind 148 de ani, dublu față de cât trăiește un român.

Pe vremea apropo găsești timpul probabil pentru București și alte orașe

Maftei s-a născut în 1804, în satul Valea Loznii din județul Sălaj. Despre el oamenii își aduc aminte că era înalt și voinic, chiar și la 120 de ani când încă mai putea face munca unui bărbat aflat în floarea vârstei. Putea căra grinzi de 12 m lungime pe distanțe de kilomteri întregi.

Pe când avea 40 de ani, Maftei s-a stabilit în Osoi, Cluj. Mai toată viața a muncit pe la țărani, care îl plăteau cu bani, merinde sau haine.

Omul din Transilvania era obișnuit să doarmă afară, indiferent de anotimp. Mai intra în grajd atunci când omul la care lucra i se făcea milă de el. O buturugă de lemn îi servea drept pernă.

Nu obișnuia nici să se înfofolească, ci prefera hainele ușoare, cu mânecile suflecate până la cot, și cămașa descheiată. Sătenii ăși amintesc de el că a avut mereu o privire ageră, și era iute la mișcări, iar părul lui era jumătate alb, jumătate negru.

Deși a trăit în condiții vitrege, Maftei Pop se spune că nu a fost niciodată bolnav. Toate bolile secolelor l-au ocolit. La fel și războaiele, despre care le povestea localnicilor ce acte de vitejie a făcut.

Pe când trăia, Maftei obișnuia să mînânce sănătos la masă, cam cât trei oameni la un loc, iar din alimentația lui nu lipseau mămăliga, laptele și brânza. Maftei avea tabieturile sale. Îi plăcea să fumeze 4-5 țigări pe zi.

Nu a avut carte, dar știa puțin să socotească. Maftei nu a fost căsătorit și nici nu a avut o casă. Cei din sat mai obișnuiau să-i spună din această cauză „prostănacul” sau „ciudatul„. În ultimii ani avea probleme doar cu auzul, fapt cel îl făcea să fie ușor retras.

Vestea că la Cluj trăiește un om ce are peste 100 de ani care este încă în putere a atras atenția academicianului C.I. Parhon.

El a descoperit că are în fața sa un român vârstnic, și sănătos: nu avea probleme cu dantura, iar corpul era unul bine clădit, dar nici urmă de vreo boală specifică unei vârste înaintate.

„Avea o forță musculară puțin obișnuită. A lucrat la mașina de treierat, mașină primitivă pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puși la jug. Ducea din pădure trei grinzi în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri de la 2-3 km„, se arată în studiul publicat de C.I. Parhon.

„E găsit în sat drept ca un brad…Poartă cămașe albă cu gâtul descoperit, umblând astfel vara și iarna”. De altfel, de-a lungul întregii vieți nu a dormit niciodată în casă, ci doar afară, acoperit în fân sau învelit de cozile animalelor din grajd, iarna. Ori în iesle, așa cum s-a născut și Iisus Christos. La data examinării sale de către specialiști, Maftei Pop avea privirea vioaie și, în ciuda vârstei înaintate, părul negru, amestecat cu fire albe„, mai scrie C.I. Parhon.

„Alimentație mixtă. Predominant lapte, brânză, mămăligă. Mânca cât trei, mânca și o oaie întreagă la o masă, pe care o primea în schimbul muncii lui„, scrie cercetătorul.

C.I. Parhon a subliniat faptul că bărbatul ar mai fi putut trăi. Au existat indicii cum că Pop a decedat nu pentru că s-a îmbolnăvit, ci mai mult pentru că organismul i-a cedat, fiind posibil să-i fi apărut o tumoare intraabdominală. De vină mai pot fi și întânirile repetate cu oamenii de știință, și analizarea lui cu aparatura modernă. Momentul în care a fost fotografiat, Maftei l-a asociat cu cel în care a ucis, accidental, un copil la o stână, – act pe care l-a regretat toată viața.

„S-o temut că-l pușcă. și-o pus ăla în cap (aparatul de fotografiat – n.red.) și s-o pus să-l ia în poză si el s-o înfricat. Într-o săptămână a fost gata, sub pământ„, povestește Maria, o localnică.

Se mai spune că a „murit de moarte bună” sau senilitate, după cum scrie în actul de deces.

Viața fără griji, alimentația sănătoasă și munca în aer liber l-au ajutat să trăiască cei 148 de ani. Maftei Pop s-a stins din viață la 15 martie 1952. În familie a mai avut centenari: mama sa a decedat la 110 ani, iar sora sa la 102 ani. Sătenii din Osoi au rămas cu o vorbă, pe care o mai rostesc și acum: „Vrei să trăiești cât Moș Maftei?”, cu aluzie la vârsta record a românului.

Documentul oficial ce atestă venerabila vârstă a lui Maftei Pop se datorează faptului că, înainte, nou-născuții erau înregistrați la Biserică (tatăl lui fusese preot). În arhivă s-a găsit acest document ce atestă că Maftei Pop a fost cel mai longeviv român.