Poveștiri adevărate și cutremurătoare, cu Hänsel, Gretel și copii de americani

De: Dragos Tanase / 19.04.2012, 16:00
Poveștiri adevărate și cutremurătoare, cu Hänsel, Gretel și copii de americani
Am citit eu odată undeva pe internet că nu știu câți la sută dintre oameni sunt mai speriați de vorbitul în public decât de moarte. Astfel că atunci când am primit înștiințare de la școala copiilor că sunt programat să merg și să le citesc ălora din clasa I o carte, m-a luat cu friguri.

Mă și imaginam în fața clasei, citind pe silabe și stâlcind cuvintele, iar pe fosta mea învățătoare, să-i dea Dumnezeu bătrânețe ușoară, că mult s-a mai chinuit săraca cu mine, încălzind rigla de juma de metru pe muchia catedrei.

În ziua stabilită, m-am prezentat la școală și am fost luat de la intrare chiar de copil, care s-a uitat direct în ochii mei și mi-a zis rugător: „Please, don’t embarrass me, dad!”.

Bă, copile, în primul rând, ar trebui să-mi fii recunoscător că sunt aici, și be, zi mersi c-am venit treaz, că odată taică-meu s-a dus la o ședință cu părinții puțin făcut bine și i-a zis dirigintei că se cacă-n ele de rechizite școlare, că el nu cântă toată ziua pe tractor să-mi cumpere mie creion mecanic și bloc de desen. Dar divaghez…

Citeste povestirea lui Silviu Brizu (Chicago), în „Jurnalul unui român în State, în criză și în budă”, pe Kamikazeonline.ro