PRO TV Timişoara – viaţa ca în filmele americane

Apropo.ro / 05.11.2007, 00:00
PRO TV Timişoara - viaţa ca în filmele americane
La PRO TV Timişoara, viaţa bate filmul. Cu bune şi rele, ritmul eveni­men­telor i-a trans­format pe proteviştii de la Timişoara într-o echipă de campioni care trăiesc la intensitate maximă fiecare zi.

“Se întîmpla în 2000, în perioada protestelor de la UCM Reşiţa, conduse de pe-atunci celebrul Iancu Muhu. Spiritele erau încinse, iar negocierile dintre sindicat şi patronat ajunseseră în impas”, îşi începe povestea Bujor Popa, cel mai vechi reporter din echipa PRO TV Timişoara. “A venit şi ziua în care reprezentantul companiei americane care a preluat combinatul a încercat să le explice siderurgiştilor furioşi de ce nu le sînt rezolvate revendicările. Simţeam că ceva avea să se întîmple. La fel şi sindicaliştii, care ne avertizaseră să nu filmăm. Transpirat, emoţionat şi cu vocea tremurîndă, americanul a început să vorbească mulţimii. M-am înţeles din priviri cu operatorul Alin Niculescu, care a pornit camera, fără a o ţine însă pe umăr. În mijlocul muncitorilor supăraţi şi obosiţi, tînărul director texan, cu aerul unui broker de pe Wall Street, nu a apucat să-şi termine propoziţia. Brusc, neoanele din hală s-au stins. În secunda următoare, vorbitorul a căzut sub o ploaie de pumni şi picioare. Ştiam că astfel de imagini nu aveau cum să îi favorizeze pe sindicalişti, aşa că am vrut să plecăm. Brusc, am devenit personajele principale. În mijlocul halei, s-a format un complet de judecată. Liderul siderurgiştilor ne-a întrebat dacă am filmat. Evident, am negat, dar Iancu Muhu ne-a cerut camera, pentru a vedea dacă am spus adevărul sau nu. Eram convins că vom avea aceeaşi soartă ca americanul. Am ajuns în faţa ghilotinei, Iancu Muhu a luat camera şi a pornit-o. Inima mi s-a facut cît un purice, dar pe casetă, nimic. Nu ştiam dacă să mă bucur sau să fiu furios din cauza că ope­ra­torul nu a filmat. Brusc, ne-am trezit afară. Ca-n filme, colegul meu scoate o casetă. În învălmăşeala creată, reuşise ca un scamator să schimbe casetele. Am rîs tot drumul pînă la Timişoara, iar imaginile au deschis jurnalul din acea seară”, rememo­rează Bujor o zi de groază. Este povestea uneia dintre sutele de filmări pe care Bujor le-a realizat pentru PRO TV Timişoara, din aprilie 2001, cînd s-a înfiinţat staţia. Bujor Popa, Roxana Tivadar, Mihaela Purcaru, Oana Răchiţan. Cinci reporteri pe care telespec­tatorii PRO TV îi văd în transmi­siile de la Timişoara. “O satisfacţie foarte mare pentru noi toţi este atunci cînd reuşim să ajutăm concret pe cineva. Ţin minte cazul unui băieţel de cîţiva anişori care avea nevoie de o transfuzie de sînge cu o grupă foarte rară”, îşi aminteşte Roxana Tivadar. După materialul difuzat de PRO TV Timişoara, oameni din toată ţara au donat sînge pentru ca micuţul să aibă o şansă cît de mică. Altă dată, Roxana şi Remus Runcan, cameramanul care o însoţea la fil­mare, au văzut şi reversul me­daliei în această mese­rie. “O tînără toc­mai fusese împuş­cată şi se afla la spital. Am încercat să vorbim cu medicii, cînd prietenii şi rudele ei au început să ne ameninţe că ne distrug maşina, ne-au lovit de două ori, operato­rului i-au smuls telefo­nul din mînă şi aşa am fost nevoiţi să chemăm forţele de ordine”, îşi aminteşte Roxana Tivadar.