Raluca Arvat – Tom Degeţel şi Ştirile PRO TV din sport

Tom Degeţel este o poveste care mi-a plăcut mult şi cînd eram copil. Peripeţiile prin care trece Tom sînt foarte amuzante şi parcă seamănă într-un fel cu mine, pentru că, deşi era mic de tot, a făcut năzbîtii mari şi haioase. Aşa făceam şi eu: nu era copac în care să nu mă urc, flori sau fructe pe care să nu le fur, jucării pe care să nu le stric, copil cu care să nu mă bat, joc la care să nu mă bag; nu mai contau vînătăile sau juliturile cu care mă alegeam după aceea. Mama şi-a dorit foarte tare un băiat şi l-a avut, cel puţin în privinţa compor­ta­men­tului!”, ne mărturiseşte Raluca. După ce au văzut-o pe site, citind poveşti, prietenii i-au spus că are stofă de povestitor şi că ar fi amuzant să repete experienţa. Pînă să ajungă în faţa camerei de filmat, la ”Poveşti de pici”, Raluca şi-a făcut ”antrenamentul” cu fetiţa unei prie­tene, căreia îi citeşte de multe ori.

Poveşti cu Făt-Frumos şi zîne

”Cenuşăreasa”, ”Albă ca Zăpada”, poveştile lui Creangă şi basmele lui Andersen sînt doar o parte din amintirile din copilărie ale Ralucăi. ”Cele mai multe poveşti mi le-a citit bunicul meu din partea tatălui, care de altfel m-a şi crescut, împreună cu bunica – avea o răbdare extraordinară. Îmi aduc aminte că-mi citea şi, abia ce o ter­mina, eu îi spuneam să mi-o mai citească o dată şi începea să o citească din nou, de ajunsesem să o memorez. Amuzant este că o spuneam şi altora în timp ce stăteam cu cartea în faţă şi lumea credea că eu ştiu să citesc, chiar dacă aveam doar 4 ani. Pe atunci, îmi doream să fiu zînă, ca să pot să fac lucruri magice, dar şi Făt-Frumos era fascinant, pentru că trecea printr-o grămadă de peripeţii interesante şi se bătea cu balaurii şi zmeii şi ieşea mereu victorios”.

Studentă la… Facultatea de şefi!

În copilărie, Raluca nu-şi dorea să devină nici doctoriţă, nici balerină şi nici cîntăreaţă. Aspiraţiile sale erau strîns legate de… funcţii înalte. ”Voiam să fiu , pentru că auzisem eu o povestioară în care şi cum trebuia să aibă o noimă totul, trebuia să însemne ceva… După aceea, am vrut să fiu şi să dau apoi la Facultatea de şefi, dar am avut pe listă şi alte profesii: astronaut, scafandru, spion… cîte şi mai cîte”. Dacă ar fi din nou pici, Raluca s-ar urca… ”În primul vişin, să mă­nînc toate fructele la care ajung, şi aş mai juca ”.