Raoul

Copilăria şi adolescenţa le-a petrecut la Turda – loc care, de altfel, i-a oferit muzicii şi pe Andra, Fuego, Alin Oprea sau Paul Ciuci. Începuturile carierei lui au fost marcate de debutul în televiziune, cu matinaluri la posturile locale din Turda, Alba Iulia şi Satu Mare, dar şi de pasiunea pentru muzică, descoperită cu puţin înainte de fi recrutat în armată.

În copilărie, şi-ar fi dorit să ajungă traducător, poate de-asta a şi învăţat patru limbi străine: engleza, franceza, italiana şi germana. S-a înscris la actorie, dar şi-ar dori să urmeze cursurile unei facultăţi de jurnalism sau de psihologie – pentru că televiziunea chiar i-a intrat în sînge. Ştie să cînte şi la pian şi recunoaşte că asta îl ajută să-şi pună mai repede pe portativ compoziţiile, dar e de părere că nu Conservatorul te face artist, ci pasiunea şi talentul pentru muzică: “Între a cînta şi a interpreta e o diferenţă. Eu îmi cînt sufletul”. Şi nu e o declaraţie gratuită!

Vremea şlagărelor n-a apus

Rareş chiar crede în ceea ce face, în talentul lui de a compune şi în şansa lui de a aduce bucurie peste tot pe unde se duce. Genul lui preferat? Muzica uşoară. Noi am zice că melodiile lui aduc a muzica anilor ’80-’90: “N-am căutat să semene cu ceva anume. Pînă la urmă, muzica uşoară e un gen mare, în care intră muzica pop, dance, disco. E un gen care prinde oricînd”. Publicul din comunităţile româneşti din străinătate o con­firmă oricînd.

Întîlnirea lui Rareş cu Mirabela Dauer s-a produs într-un moment în care pe piaţa românească apărea primul album semnat Raoul, “Dă-mi mîna ta”: “Eram în aceeaşi echipă de artişti care pleacă în turneul estival de două luni la mare, cu spectacole la teatrele de vară, şi eu eram trecut acolo, pe ultimul rînd, mititel, Raoul. Mirabelei i-a plăcut un cîntec de pe albumul meu şi aşa am ajuns să colaborăm”.

Cariera solo

După multe emisiuni la care au apărut împreună, cîntînd în duet, după două albume semnate împreună, dar şi după zvonurile răutăcioase cum că între ei ar fi mai mult decît o prietenie fru­moasă şi o colaborare profe­sională, iată că Raoul nu se mai scrie cu litere mici, iar acum a lansat cel de-al patrulea album personal (şi al şaselea din carieră).

El este şi un compozitor destul de căutat: i-a scris Mirabelei cîteva piese, iar Anastasia Lazariuc aşteaptă să-i compună şi ei o melodie. “Pe partea de text, am avut colaborări şi cu Mandinga şi Andra, iar pe partea de compoziţie am avut cu Autentic, cu Maria Dragomiroiu şi cîteva proiecte cu tineri mai puţin cunoscuţi. Pe mine mă caută şi elevi de la şcolile de muzică din ţară, de la Conservator, să le dau negativele cîntecelor mele. Cred că am împrăştiat melodiile mele în toată ţara şi sînt cîntate în festi­valurile de muzică uşoară”.

Asta însă nu-l împiedică să mai apeleze şi el la ajutorul altor compozitori, cum ar fi Laurenţiu Duţă, de care îl leagă o veche prietenie şi care i-a făcut cadou, pentru noul album, piesa ”Flori de mai”. Turnee… cu ursuleţ! Rareş s-a lovit şi el de refuzul radiourilor de a-i difuza piesele, dar a găsit înţelegere la radiourile din ţară, unde e foarte prezent pe unde. Rareş nu se plînge nici de lipsă de contracte.

Numele de Raoul a apărut pe afişele multor turnee din Europa şi America (pe care a traversat-o cap-coadă de cinci ori), a fost invitat în Germania de aproape 40 de ori, şi-a lansat albumul “Emoţii” la Torino în cadrul unui festival rom`nesc, a cîntat pe Broadway şi la Chicago de ziua României şi tot el a compus imnul Antenei 1, “Mereu aproape”. Ce aduce cu el din aceste călătorii? Are o colecţie de aproape 500 de magneţi de frigider, dar este la fel de pasionat şi de jucăriile de pluş: “Nu te uita la anii mei! Cred că am jucării de pluş mai multe decît un copil de 5 ani şi am şi urşi mai mari decît uşa, mai mari chiar decît mine. Am cărat unul din Germania, cînd eram cu Florin Piersic în tur­neu, acum cîţiva ani. Dacă nu l-a înjurat Florin Piersic pe ursul ăla! Pentru că ocupa foarte mult loc în spate şi nu era loc pentru bagaje. E mare «ursuleţul». L-am găsit în pod la cineva la care am locuit eu”.