Robert Turcescu: “E jale la televizor!”

-În săptămîna 17-23 octombrie, în programul Realitatea TV nu s-a regăsit “100%”. De ce?
Cred că e o problemă de programare. “100%” este acum o emisiune difuzată la sfîrşit de săptămînă. De obicei, e vorba de ediţii înregistrate care sînt difuzate sîmbăta sau duminica seara, în funcţie de… meciuri! Au prioritate emisiunile în care se comentează ceea ce s-a întîmplat în meciurile de Liga 1. Puteam să renunţ la realizarea emisiunii, contractul meu cu Realitatea pentru realizarea emisiunii “100%” s-a încheiat pe 1 mai anul acesta. A fost un contract pe patru ani în care ambele părţi, atît eu cît şi acţionarii Realităţii TV, au avut de cîştigat.

E o poveste frumoasă despre un talkshow care, fără falsă modestie spun, a făcut istorie. De la 1 mai, am căzut de acord cu Sergiu Toader să continuăm într-o formulă săptămînală, cel puţin pînă în decembrie anul acesta. Vedem de la 1 ianuarie ce va mai fi, pînă atunci mi se părea nedrept faţă de telespectatorii fideli să ”îngrop” emisiunea. “100%” e un brand al Realităţii TV şi s-ar putea să mai aibă multe de spus.

– Cum ai perceput schimbarea – de la o emisiune zilnică la una de weekend?
A fost greu, pentru că am schimbat radical un stil de viaţă. Pe de altă parte, e mai multă linişte şi am timp să mă ocup de cîteva chestiuni personale amînate ani de zile din lipsă de timp: îmi amenajez o casă, am timp să citesc, să acumulez, să mă încarc. Şi, foarte important, am timp acum să stau mai mult cu fiica mea, Ioana. În acelaşi timp, trebuie să recunosc că îmi lipseşte într-o măsură destul de mare ritmul alert în care am trăit în ultimii ani pentru că sînt jurnalist şi cînd văd ce bătaie de joc a ajuns talkshow-ul de televiziune am sentimente cumplite de dezamăgire. Goana după audienţă se traduce acum printr-o tabloidi­zare excesivă a acestor formate. Nu-i normal şi e frustrant. Acum îi înţeleg foarte bine pe telespectatori pentru că am timp mai mult să mă uit la televizor. E jale!

– Dar, şi aşa, eşti foarte ocupat profesional.
Mi-am găsit foarte rapid o mulţime de lucruri de făcut, chiar dacă e vorba de activităţi mai putin vizibile în spaţiul public. Am două firme de producţie TV şi consultanţă în media. Sînt de ani mulţi trainer pe probleme de comunicare. Cu alte cuvinte, îi învăţ pe oameni să spună ce au de spus în mod credibil şi atractiv. Lucrez cu firme şi cu oameni care vor să comunice în spaţiul public, îi învăţ şi îi ajut să organizeze evenimente media, să vorbească în faţa camerelor de luat vederi sau în public. Am emisiunea ”România în direct”, zilnic, la Europa FM.

De opt ani, îţi dai seama?! E cel mai longeviv talkshow radio şi are o audienţă impresionantă, peste 350.000 de ascultători în fiecare ediţie. Predau un curs de tehnici de redactare la Facultatea de jurnalism şi ştiinţele comunicării din cadrul Uni­ver­sităţii Bucureşti pentru studenţii de anul I, sînt titularul unui curs “Dialog şi dezbatere” în cadrul Asociaţiei Erisma, un program dedicat persoanelor care ocupă poziţii de middle şi top management în companii importante din România, scriu săptămînal un editorial pentru Cotidianul.

– Cum ai caracteriza tu analistul Robert Turcescu?
Încerc să-mi păstrez o privire atentă şi obiectivă asupra realităţii. Nu sînt omul nimănui, deşi unii au încercat să mă includă, periodic, ba între fidelii lui Băsescu, ba între ai lui Tăriceanu. Asta îmi demonstrează că am ţinut destul de dreaptă balanţa judecăţii asupra spaţiului politic. Oamenii politici fac o mulţime de gesturi şi fapte repro­babile, dar se întîmplă să ia şi decizii corecte. Le sancţionez sau le aplaud, după caz, dar niciodată la comanda cuiva sau din fanatism.

Din nou, la adunări şi scăderi

– În timpul liber, pentru ce ai timp?
Îmi place să ascult muzică, să citesc, să cînt la chitară, să beau un pahar de vin bun şi să vorbesc cu oameni dragi, să pes­cuiesc, e una din marile mele plăceri, să merg la munte, să călătoresc în locuri interesante din lume, să merg cu bici­cleta, să merg la sala de sport sau să joc scrabble şi sudoku.

– Şi alături de fetiţa ta?
Mergem cu bicicleta, înotăm împreună, compunem poveşti, cîntăm… Alături de Ioana, redescopăr bucuria de a sta departe de lumea dezlănţuită. E iubirea mea şi fiinţa alături de care construiesc sau reconstruiesc o lume, lumea copilăriei şi a bucuriilor aparte în care au loc în primul rînd cuvintele şi zîmbetele. Ioana mă face să zîmbesc tot timpul.

– Cum e pentru ea clasa a II-a; dar pentru tine?
Pentru ea, e o provocare şi o bucurie, pentru că îi place şcoala şi îi plac colegii de la Şcoala europeană. Pentru mine, e o sumă de întrebări: sînt cu adevarat lîngă ea atunci cînd are nevoie de mine? Am prins în anii din urmă cele mai importante momente pe care trebuia să le petrecem împreună? Ştiu ce o doare cu adevărat? Ştiu ce-şi doreşte cu adevărat? În rest, adunări, scăderi, citire, aritmetică.

– Într-o emisiune de la radio, ţi-ai pus întrebarea: “Cum o să fie peste 30 de ani?”. Cum speri să fie pentru tine şi pentru familia ta?
Peste 30 de ani, sper să fiu un bunic bun şi înţelept. Sper să fiu sănătos şi să pot merge la pescuit în Delta mea dragă alături de nepoţi.

"Planul
meu existenţial e legat de jurnalistică şi pentru anii următori, iar asta presupune echilibru în tot şi-n toate. Dar, e adevărat, se întîmplă să mai şi greşesc”