Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos – 6 august 2013

Schimbarea la Față a lui Iisus Hristos are ca semnificație momentul în care apostolii Mântuitorului, aflați pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

Pe muntele Tabor, pe când Iisus se ruga, apostolii, moleșiți de somn, tresar deodată la o priveliște nemaivăzută: chipul Mântuitorului s-a făcut altul, fața Lui strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. Dar, imediat, au parte de un lucru și mai neobișnuit: în această lumină, doi bărbați stau de vorba cu Iisus despre patima și moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Semnificația tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu și transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din viața aceasta.

În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august și este privită și ca începutul toamnei.

Schimbarea la Față mai este numită în popor și Obrejenia, denumire ce vine din slavonă și înseamnă transformare, schimbare. Denumirea în limbă greaca a sărbătorii este Metamorphosis (transfigurarea). Sfântul Antim Ivireanul o numește sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.

În satele românești încă mai este păstrat viu spiritul acestei sărbători, de care sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, tradiții și superstiții.

Se spune că aceia care nu țin această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se veștejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșnițe. Fetelor care se spală în această zi nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește iarba.

Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.

În această zi nu este bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de către cineva, că așa vei fi tot anul. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beție, tutun, preacurvie, etc.) sigur vor fi vindecați. Femeile însărcinate, dacă vor ține această zi, vor avea o naștere ușoară și copii sănătoși.

Biserica a rânduit ca, de sărbătoarea Schimbării la Față, să se facă dezlegare la pește pentru bucuria praznicului, ce are loc în timpul postului Sfintei Marii.

În această perioadă să sfințesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioșii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au pentru a fi binecuvântate de preot și împărțite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuți în neființă, ci să facă pomană în amintirea și pentru sufletul acestora.

Din 6 august, toamna începe să-și intre treptat, treptat în drepturi. De acum înainte, iarbă nu mai crește, păsările se pregătesc să plece spre țările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Față vremea este însorită și plăcută, toamnă va fi una roditoare și îmbelșugată. În schimb, dacă plouă, toamna va fi una mohorâta. În popor se spune că, dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarnă care va veni va fi una plină de ninsori.

Este bine ca, până la această dată, țăranii să termine de cosit și de adunat fânul. De acum încolo iarbă și florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg și ultimele plante de leac. În această zi se poate începe și gustatul boabelor de struguri. Deși încă nu sunt coapte și ți se sterpezește gura de la ele, tradiția le atribuie un rol vindecător și se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

O veche superstiție spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor. Tot de acum este bine să nu se mai doarmă afară.

Praznicul Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos este prin excelență sărbătoarea îndumnezeirii firii omenești și a participării trupului trecător la bunătățile veșnice.

Cei care au sărbătorit Schimbarea la Față a Domnului (noaptea dintre 18-19 august) pe Muntele Tabor povestesc că, în timpul Sfintei Liturghii, se coboară asupra mănăstirii ortodoxe, un nor luminos, care nu are caracteristicile unui nor obișnuit. Norul apare o singură data pe an, întotdeauna în același loc, în direcția Nazaretului, și la aceeași vreme, până noaptea târziu.