Școala vietii

Luiza Vaduva e un copil care a trecut prin multe greutați. Soarta i-a mai dat o șansa, de care se bucura acum, și un talent, prin care va da și ea ceva lumii; talentul de a picta, pentru ca în curand sa se bucure de frumusețea artei toți cei care știu sa o aprecieze.

Au stat pe strada doi ani de zile
Cand avea doar trei luni, tatal ei și-a omorat sora, dupa un scandal la beție. A primit 22 de ani, dar a fost eliberat de curand, dupa doar 17, pentru buna purtare. Familia mamei nu a acceptat-o, din cauza problemelor avute cu tatal ei.

Mama ei a încercat sa lucreze pe unde a putut (fusese inițial angajata la APACA), și au stat cu chirie prin mai multe locuri. Primea frecvent scrisori de amenințare din închisoare, iar Luiza a crescut cu spaima ca tatal ei este un criminal și ca nu va fi niciodata în siguranța. Mai are o sora, din partea mamei, care are 29 de ani. Se înțeleg bine, și are și o nepoțica din partea ei.

Mai tarziu, mama ei a cunoscut un barbat cu care a vrut sa se casatoreasca. Relația nu a mers însa, mai ales ca acel barbat îi reproșa femeii ca are deja doi copii, și nici unul al lui.

El a parasit casa și a vandut totul, fara știrea lor. Timp de cinci ani de zile, Luiza n-a mai putut sa mearga la școala.

Vreo doi ani au fost nevoite sa stea pe strada. Mama ei s-a îmbolnavit de plamani, și le era din ce în ce mai greu.

Iarna dormeau la unchii Luizei, pe care îi ajutau sa faca sorcove. Lucra și ea pe unde putea, „la negru”, carand lazi și cutii sau spaland mașini.

Curand s-a îmbolnavit și a ajuns în spital. Impresionata de situația ei, o asistenta sociala a ajutat-o sa poata fi primita într-un centru.

Acum are unde locui și șansa de a-și continua studiile
A reluat școala, din clasa a doua, de unde fusese întrerupta. Dar nu oriunde, ci la Nicolae Tonitza, pentru ca toata lumea a observat ca este talentata la desen. Chiar a avut ocazia sa expuna multe dintre lucrarile ei. Obișnuiește sa faca poze și sa picteze apoi dupa fotografie. „Mulți stramba din nas cand aud ca am 17 ani și sunt de-abia în clasa a 6-a, dar ei nu au cum sa știe prin ce am trecut eu. Nu ma simt mai prejos fața de colegii mei, chiar ma înțeleg bine cu ei și mi-am facut prieteni buni”, ne marturisește Luiza. Cand a ieșit din închisoare, tatal s-a dus dupa mama ei, în Giurgiu, dar nu i-a facut nimic, spre surpinderea ei și a rudelor. Dimpotriva, era mulțumit ca fetița a crescut mare, și ca femeia a avut grija de ea.

„E adevarat ca seman cu el, din punct de vedere fizic, dar sufletul îl am de la mama. O iubesc mult, cu ea am crescut, cu ea împart și bune și rele”, ne spune ea. La început a fost foarte greu, pentru ca el nu înțelegea de ce nu-și poate vedea fiica decat la sediul Centrului de Protecție al Copilului. „Pana la urma a înțeles, i-am spus ca am nevoie de timp, ca sa-l cunosc și sa ma obișnuiesc cu el”, ne spune Luiza.

E un copil disciplinat și învața cu placere. E atrasa de design vestimentar, psihologie, actorie… domenii diverse, pe care spera sa le aprofundeze. Și, surprinzator, un fost „copil al strazii” asculta cu placere muzica culta, mai ales Mozart, Beethoven și Vivaldi. E muzica ce o inspira atunci cand picteaza.