Ştefan Hruşcă – Lecţii de iubire… pentru adolescenţi

Apropo.ro / 19.11.2007, 00:00
Ştefan Hruşcă - Lecţii de iubire... pentru adolescenţi
Ne-a obişnuit ca, în preajma Sărbătorilor, să pornească la colindat prin mai toate oraşele ţării, după ce îşi lansează în prealabil un album de colinde. Pentru 2007 însă, a lăsat tradiţia la o parte. Ne prezintă un material folk, ”Balade speciale”, care nu este dedicat doar generaţiei din care face parte. Dimpotrivă. ”Are o stare potrivită pentru adolescenţii care experimentează prima poveste de dragoste”, spune artistul. ”Cu alte cuvinte, piesele dau ceva lecţii de viaţă pe care tinerii, poate, nu le găsesc la 50 Cent sau Linkin Park”.
– Colindele vă garantează succesul. Nu riscaţi dacă aduceţi publicului altceva?
Evident, nimeni nu ştie ce o să se întîmple. Eu mizez doar pe steaua mea norocoasă şi pe cîteva poveşti şi stări pe care vreau să le transmit. Am făcut proiectul acesta în 2000, cu prietenul meu, George Ţărnea, care a compus versurile pentru cîntecele mele timp de 15 ani. În 2002, am venit la Bucureşti să o botez pe fiica mea cea mică, Andra. Şi apoi am plecat cu George spre o comună pierdută de lîngă Vatra Dornei. Am stat o săptămînă în casa unor prieteni, între dealuri, şi am compus în linişte. S-au născut astfel 10 cîntece, ”Balade speciale”, pe care vreau să le ofer oamenilor speciali. George Ţărnea s-a stins din viaţă în 2003 şi mie nu mi-a venit să mă mai apropii de aceste piese scrise de un poet al iubirilor. Fiecare piesă înseamnă experienţele lui de viaţă, bucuriile lui, regretele lui şi felul în care a privit el dragostea.
– Cum aţi reuşit totuşi să editaţi aceste piese?
Am vrut să-mi ţin promisiunea faţă de prietenul meu. Şi albumul a apărut chiar în prima decadă a lui noiembrie, cînd era ziua lui de naştere. Lăsînd la o parte această poveste tristă, vreau să spun că sînt încîntat de toate melodiile. Sper să nu pară o laudă ieftină, dar sînt excepţionale.
– Ce le spuneţi celor foarte tineri, care nu fac parte din generaţia dvs.?
Să aibă răbdare cu toate genurile muzicale. Sigur că pe aceste balade n-o să ţopăie. Dar pot să primească mai mult decît primesc de la 50 Cent sau Linkin Park. Să afle lecţii de viaţă, cum să iubeşti, cum să te împaci cu tine. Adolescenţii trăiesc sau se pregătesc să trăiască prima iubire. Ştim cu toţii cum pică cerul pe tine cînd te îndrăgosteşti prima oară. Şi, atunci, astfel de piese pot să-i ajute.
– Adică să le spună ce să facă într-o relaţie?
Da, să-i iniţieze. Să le arate primii paşi. Eu respect toate genurile muzicale, dar fiul meu, care are acum 15 ani şi care ascultă doar punk, a fost şi el mişcat.
Pe scenă cu fiul lui
– Cum faceţi să fiţi pe ace­eaşi lungime de undă cu fiul dvs.?
Noi ne-am mutat din micul oraş de munte în care am locuit şase ani la Toronto, pentru că soţia mea făcea trei ore pe drum, între casă şi serviciu, ore pe care ar fi putut să le petreacă cu familia. Şi fiul meu suferă că l-am luat de lîngă colegii lui, de lîngă iubita lui. Din păcate, aşa e viaţa uneori şi trebuie să facem tot ce ne stă în puteri să ne adaptăm, pentru că altfel nu rezistăm. Reuşim să fim pe aceeaşi lungime de undă tot prin muzică. El ia lecţii de pian de ceva vreme, dar pe chitară a pus mîna singur. Nu ştiu dacă o să fie foarte bun, dar promite şi peste doi ani aş vrea să-l rodez în spectacolele mele. Apropo de Linkin Park, el a prelucrat vreo trei piese de-ale acestei formaţii. Asta înseamnă că e creativ, că gîndeşte şi aşa putem să avem un dialog chiar dacă adolescenţa e o perioadă imposibilă.
– Cum văd copiii dvs. Romănia?
Nu i-am mai adus în Romănia de doi sau trei ani pentru că eu am avut multă treabă şi nu puteam să mă ocup şi de ei. Deşi noi locuim în Canada de destul de multă vreme, ei se simt în Romănia acasă, ca şi mine. Pînă la urmă, de la locul în care te naşti iei toate valorile pe care ulterior vrei să le transmiţi prin tot ceea ce faci. Cu fiica cea mică e mai greu. Ea e acum la ”facultatea de litere” – învaţă să scrie. Cum eu am fost dascăl vreo cinci ani în ţară, la clasele I-IV, am încercat s-o învăţ să scrie. I-am părut probabil depăşit. Metoda de predare pe care eu o ştiam din Romănia nu are nici o legătură cu cea din Canada. Micuţii nu mai învaţă să scrie cu ajutorul bastonaşelor sau al beţişoarelor care se repetă la nesfîrşit. Copiii care studiază în Canada fotografiază pur şi simplu cuvintele şi le redau.
– Ce o să faceţi cînd vă întoarceţi în Canada?
Trebuie să spun că, după turneul din noiembrie cu ”Balade speciale”, în decembrie o să cînt colinde în mai multe locuri, pentru că acesta e farmecul Crăciunului, pe care şi eu vreau să-l savurez. O să colind şi în Romănia şi în Grecia, la comunităţile de romăni. Abia apoi plec în Canada, unde o să dorm o săptămînă. Doar atît mă lasă copiii, pentru că apoi pleacă la şcoală şi eu mă trezesc la ora 7 să le fac micul dejun. Şi, dacă tot ne-am mutat în Toronto, o să fiu ocupat cu nişte renovări. Dar revin în primăvară în Romănia, pentru că eu cred că acest disc, ”Balade speciale”, are potenţial şi merită să bucure mulţi oameni.