Supercomputer-ul a dat rateuri

Sute de computere aliniate pe mese, într-o sala de sport din California. Sute de metri de cabluri întinse peste tot și o echipa de entuziaști care încearca sa se descurce în acest haos, amplificat de încurajarile a peste 600 de spectatori. Scopul evenimentului: construirea unui supercomputer care sa intre în topul celor mai rapide 500 din lume.

Supercomputer-ul a fost construit pe parcursul zilei de sâmbata, 3 aprilie, la Universitatea din San Francisco, însa doar parțial și nu a reușit sa patrunda în topul celor mai rapide 500 de calculatoare din lume.

Efortul ambițios al unei echipe de studenți, profesori și voluntari de la University of San Francisco a eșuat, din cauza unui numar de calculatoare care nu au funcționat corect.

În luna februarie, grupul universitar lansase ideea construirii unui supercomputer și a facut apel la voluntari care sa contribuie la proiect cu computere personale și laptopuri. Organizatorii ar fi vrut 1.200 de calculatoare, însa nu au reușit sa strânga decât 670.

Instalând un soft aflat pe CD-Rom, ei au sperat sa faca cele aproape șapte sute de computere sa funcționeze în comun (în așa numitul „Linpack benchmark”), pentru a atinge pragul de 500 de miliarde de operații matematice pe secunda. Recordul este deținut de un supercomputer japonez, care a reușit sa efectueze 35 trilioane de operații matematice pe secunda.

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Însa încercarea nu a mers conform planurilor. Din cauza diferențelor de hardware, organizatorii au reușit sa puna în comun numai 256 de computere, care au efectuat operații matematice la viteza de 180 de miliarde pe secunda, adica mai puțin de jumatate din cât intenționasera.

„Este ceva ce nu poate fi exersat înainte”, a spus Patrick Miller, unul dintre profesorii din echipa. „Nu vei gasi niciodata o mie de computere identice”.

Voluntarilor li se cerusera calculatoare relativ noi, cu o viteza a procesorului de cel puțin 1,3 Ghz și memorie RAM de cel puțin 256 Mb. Însa unele din ele nu au fost compatibile cu softul necesar proiectului, în timp ce altele, aflate la limita minima a cerințelor hardware, nu au putut rula cu viteza suficienta pentru a ține pasul cu grupul și au fost deconectate de la rețea.

Deși scopul final nu a fost atins, echipa care a lucrat la proiect s-a declarat mulțumita. „Ideea noastra era sa demonstram ca mai multe sute de calculatoare foarte diferite pot fi combinate într-o rețea care sa funcționeze ca un supercomputer”, spune John Witchel, absolvent al Universitații San Francisco. „Și am și reușit, iar asta conteaza pentru mine mai mult decât intrarea în orice clasament.”

Sursa:
The New York Times
The Mercury News

Pentru comentarii si sugestii, scrie in Forumul Software & Hardware.
Mihai Musatoiu, [email protected].