Un copil a murit salvându-si câinele

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Pâna acum câteva ore, ma pregateam sa scriu in acest Editorial despre crescatorii români „adevarati”, despre meritele, munca si greutatile lor, despre recunostinta pe care si noi, si chinologia româna, le-o datoram. Ei sunt cei care au dus greul, cu ei ne mândrim, iar fara munca, pasiunea si eforturile lor, noi, adica presa, n-am prea avea ce scrie, dumneavoastra n-ati avea ce citi, iar conducatorii Asociatiei Chinologice n-ar avea ce organiza sau ce omologa, fiind un fel de „regi fara tara”.

Am renuntat sa mai dezvolt acest subiect, auzind o stire pe care mi-e si greu sa o caracterizez: ieri, 28 august, la Constanta, in timpul adevaratului potop care s-a abatut asupra litoralului, un copil a murit incercând sa-si salveze câinele de la inec! As vrea sa fiu in stare a scrie ceva inspirat despre aceasta tragica intâmplare, dar am incremenit si aud in gând, repetat aproape obsesiv, acelasi lucru: un copil a murit salvându-si câinele…

Si, poate pare cinic ori deplasat, dar, daca m-as trezi acum in fata bietilor parinti, nu stiu ce as face mai intâi: mi-as exprima compasiunea fata de suferinta lor, sau as ramâne muta si as casca ochii mari, sa vad cum arata oamenii care au adus pe lume si au crescut un copil atât de minunat…

Pâna ce durerea lor se va mai domoli, cu singuranta ca acei oameni nu se vor gândi decât cu obida la câine si la fapta copilului lor. Si vor regreta amarnic ca l-au crescut asa. Multi dintre dumneavoastra inteleg ce vreau sa spun: chiar fara a fi confruntati cu situatie atât de tragica, multi parinti au momente când se gândesc ca, poate, au gresit când si-au invatat copiii sa fie buni, cinstiti, plini de compasiune si altruisti.

Caci traim vremuri in care asemenea calitati pot usor deveni adevarate handicapuri… Iar cei buni si altruisti sunt uneori priviti drept niste ciudatenii. Si totusi, acesti copii „ciudati” sunt cei care ne dau speranta intr-o lume mai buna. Un copil a murit incercând sa-si salveze câinele… Dumnezeu si-a mai luat alaturi inca un suflet luminos, iar noi am ramas mai saraci.