Va multumim, domnule doctor Kellemen

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

De câtiva ani, chinologii din Europa au un serios motiv de ingrijorare: Guvernele lor sunt in curs de a ratifica Conventia Europeana pentru Protectia Animalelor. Evident, nu ideea de protectie a animalelor este sursa ingrijorarii, ci prevederea conform careia se interzic operatiile estetice”, adica taierea cozilor si a urechilor.

Desigur, ecologistii radicali (initiatorii acestei prevederi legislative) sustin ca respectivele manevre chirurgicale aduc câinelui suferinta in mod inutil. Partial, au dreptate. Exista, insa, si contraargumente puternice. De aceea, Comunitatea Europeana a lasat tarilor membre o portita de scapare”: libertatea de a adopta sau nu interdictia privind taierea cozilor (articolul 21 din Conventie).

În România, câinarii” inca stateau linistiti. In primul rând, habar n-aveam când se va pregati si Parlamentul nostru sa dezbata ratificarea. Pe urma, stiam ca acolo sus”, avem omul nostru”: presedintele de onoare al AChR, deputatul Atilla Kellemen, vicepresedinte al Comisiei pentru Agricultura a Parlamentului! Și-asa a trecut timpul, iar Conventia a fost ratificata in varianta integrala!

Noi continuam sa nu avem habar. Nu stiam nici macar ca, pâna in aprilie 2004, am avut posibilitatea, atât individual, cât si ca Asociatie nationala, sa cerem Parlamentului român sa nu adopte interdictia privind taierea cozii! Dar doctorul, presedintele si deputatul Kellemen stia… Si ce daca?! Domnul Kellemen a fost prea ocupat ca sa initieze o actiune din partea chinologiei române.

Nu si-a gasit timp nici macar sa ne anunte ca avem posibilitatea sa ne exprimam parerea. Iar la sfârsit, când problema s-a discutat in Camera Deputatilor, presedintele nostru de onoare nu s-a ostenit nici sa formuleze vreo obiectie, nici sa voteze impotriva. Domnule Kellemen, in calitatea dumneavoastra de presedinte de onoare, poate ar fi momentul sa faceti un prim gest onorabil: sa va dati demisia. Va multumim si va suntem recunoscatori! Pentru demisie.