Vlad Enăchescu caută talente pentru Telesport

– Ce faci, mai exact, la Telesport?
Sînt director executiv al postului şi trebuie să regîndesc oarecum acest canal de nişă ca să fie bun în privinţa conţinutului, dar şi vandabil. Noi ne vom axa pe ştiri, cel mai probabil transmise din două în două ore, şi sper să rezistăm pe piaţă.

– Ai responsabilitatea să descoperi şi figuri noi?
Nu eu am creat Telesport. Această televiziune există şi trebuie oarecum schimbată. Aici sînt oameni cu experienţă care vor fi promovaţi în continuare, deci nu au de ce să îşi facă griji. Din ce am văzut eu, în ultimii cinci ani, au apărut puţini oameni specializaţi în sport. Dar ca să răspund la întrebare, da, sînt în negocieri să vină şi figuri noi.

– Şi o să şi comentezi?
Deocamdată nu, nu în acest sezon. Probabil de anul viitor, o să mă şi aud pe post. Pînă atunci, cred că voi avea doar o funcţie managerială. Dar asta nu înseamnă că îmi lipsesc apariţiile pe micul ecran, pentru că, la Realitatea TV, “Minutul 91” nu e doar duminica (cum se difuza la TVR), ci şi sîmbăta. Familia mea cam strîmbă din nas la acest program…

200% tătic

– Te simţi vinovat că stai puţin pe acasă, mai ales că acum ai doi copii?
Nu neapărat. Şi la TVR munceam mult şi petreceam mult timp la serviciu. Acum, spre exemplu, am doar o oră dimineaţă să stau cu ei, apoi seara tîrziu. În mod normal, plec la ora 21 de la serviciu. Acum, e mai greu, pentru că şi mama lor e plecată la Beijing, la Jocurile Olimpice. Din fericire, mă ajută două perechi de bunici să fac faţă situaţiei.

– E foarte greu cu doi copii?
Natalia este deja o domnişoară cu care noi comunicăm excelent. Răzvan însă are doar 8 luni, nu ştie nimic şi, sigur, am luat-o de la început cu toate lucrurile. A fost greu în primele luni, dar nu mai greu decît la primul copil. Atunci, îmi amintesc că am venit într-o vineri de la maternitate şi eu şi iubita mea ne uitam la copil ca la o jucărie complicată fără instrucţiuni de folosire. Din fericire, cei doi micuţi se înţeleg bine. Într-una din zile, stăteau în camera lor şi se jucau. Cred că două ore a fost atît de linişte încît mă întrebam dacă nu s-a întîmplat ceva. E greu, dar cel mai frumos.

Şi Telesport transmite Jocurile Olimpice

– Revenind la noua ta poziţie, de ce ne-ar atrage Telesport dacă nu sîntem fanatici ai sportului?
În principiu, Telesport se descrie ca un canal de nişă la care mare parte din public e format doar din pasionaţi. Noi nu avem marile competiţii de fotbal, deşi vor fi ştiri complete despre acestea la intervale scurte, însă am subcontractat transmisiunile pentru Jocurile Olimpice, aşa că în această perioadă vor fi o mulţime de ore de emisie cu acest subiect la care altfel ar fi avut acces doar TVR. De asemenea, vom da baschet, în iarnă probabil patinaj. Nu ignorăm fotbalul, dar cred că există oameni care vor mult sport, nu neapărat fotbal, şi cărora le vom satisface gusturile.

– De cînd ai făcut această mutare profesională, ai regretat ceva din TVR?
Lucrez la TVR de 13 ani şi în această perioadă la departamentul sport s-a creat o echipă puternică. Mi-a fost greu să las acolo prieteni şi să vin aici doar printre oameni noi, într-o structură nouă. Am muncit enorm ca să pregătim Campionatul European de fotbal şi ţin minte că, în iunie, m-am uitat la colegul meu Grădinescu şi m-am gîndit: “Asta e ultima transmisiune împreună!”.

“Nu cred că mă încadrez în definiţia tîmpitului”

– Cum eşti ca şef?
Sînt încăpăţînat pentru că m-am născut în zodia Taur. Dar argumentele mă conving să nu merg pînă în pînzele albe cu o idee, dacă aceasta e proastă. Deci nu cred că mă încadrez în definiţia tîmpitului. Însă dacă eu răspund de un produs, atunci trebuie să îl fac cum cred eu că e cel mai bine.

“Sper să credeţi că nu banii m-au făcut să plec de la TVR”

“Dacă vă spun că în 2003, la TVR aveam sub 200 de euro pe lună, o să spuneţi că aberez. Dar ăsta e adevărul şi, cu toate acestea, nu am plecat, chiar dacă am avut oferte. La TVR, erau cele mai tari competiţii sportive şi, pentru un om de sport care nu avea pe vremea aceea familie, acesta era cel mai important lucru. Sigur, faptul că am venit aici are legătură şi cu banii, dar în primul rînd, chiar dacă sună clişeistic, cu provocarea profesională. Nu am voie, conform contractului, să spun suma. Dacă cineva m-ar fi întrebat anul trecut cîţi bani mi-aş dori la modul ideal să primesc de la serviciu, i-aş fi spus o sumă mai mică decît cea pe care o am în prezent. Sper să nu zică şefii mei că nu merit banii pe care îi primesc! Credinţa mea este că mai întîi trebuie să fii foarte bun în ceea ce faci şi apoi ofertele, inclu­siv cele foarte bune financiar, vin”