WAR!

Pentru majoritatea muritorilor, cele doua naravase si impunatoare japoneze nu par altceva decat niste veritabile masini de raliu ratacite pe dinafara probelor speciale, in spatiul urban. Pentru cunoscatori si pasionati, chiar asta si SUNT! Formidabile uzine de senzatii, dementiale devoratoare de kilometri in regim de cursa, creatoare de derive la cerere, de accelerari, franari, derapaje, de capete aruncate inainte si inapoi, la stanga si la dreapta, de ochi holbati: performanta in stare pura. Un deliciu!

Ambele beligerante provin din scoala raliurilor, iar in pedigree li s-au consemnat nenumarate titluri de campioane, astfel ca in modul cel mai logic ne-am urcat la volan si am luat-o spre Brasov pe cateva dintre cele mai cunoscute probe speciale din Romania: urcarea spre Poiana si Valea Cetatii. Ajunsi pe „terenul de joaca”, observam imediat privirile scrutatoare ale trecatorilor, ca sa nu mai vorbesc de ale celorlalti soferi, usor debusolati de prezenta virila a armelor ralistice intr-o perioada de pauza in campionat.

Noul STi a suferit inca o operatie estetica menita sa-i prelungeasca puterea de hipnoza asupra fanilor: cea mai importanta modificare s-a facut la faruri, care au un design complet schimbat, mai alungit, mai senzual. Celebra priza de aer de pe capota fata este de dimensiuni un pic mai decente, dar in spate lucrurile stau tocmai pe dos: eleronul revine la dimensiuni gigantice (nu e deloc discret, dar cine vrea o masina discreta s-o caute in alta parte!) si, in plus, este dublat de unul mai mic, care dirijeaza fluxul de aer spre cel principal. Splendida culoare albastra este dublata de traditionalele jante aurii de 17 toli, adapostite de aripile evazate, care intregesc un spectacol vizual ce te baga in priza.

Lancer-ul Evo IX (ultimul, se pare, pe linie evolutiva, urmatorul Evo X fiind realizat pe o platforma cu totul noua) este din aceeasi rasa pursange, chiar daca modificarile estetice fata de modelul precedent, numit cum altfel decat Lancer Evo 8 (logic!), sunt mai discrete. Practic, vorbim de o noua forma a barei si a spolierului fata – cu prize de aer mai largi si mai numeroase, menite a imbunatati racirea intercooler-ului (tineti minte formula randamentului din manualul de fizica din liceu? Cu celebrul Trece-Tcald?) – si de jante Enkei tot de 17 toli, insa mai usoare decat precedentele. Uriasul eleron spate are lama orizontala din carbon nevopsit (multumim, Mitsubishi!), priza voluptuoasa de pe capota fata a ramas la locul ei, iar bara spate este completata de un eficient difuzor. Totul invelit in „glazura” unui rosu aprins si iata o alta creatie ce nu trece neobservata! De fapt, daca e sa le comparam, vazute din exterior, ambele sunt la fel de agresive, de declarative, insa se prea poate ca Lancer-ul sa fie mai coerent si mai „inchegat” la nivel de design. Chestiune de gust.

La interior, insa, lucrurile se inverseaza, avantajul trecand de partea STi-ului. Ambele au adevarate posturi de pilotaj, cu volane-sport, pedale din aluminiu si superbe scaune-sport cu excelenta sustinere laterala, insa Lancer-ul dezamageste atat la linia bordului, cat si la unele materiale (ex. lama din imitatie de carbon). Mult mai important este insa faptul ca ele ofera o ergonomie bine studiata pentru scopul urmarit, astfel ca nu-ti ramane decat sa le pornesti. Halooo, George, nu te grabi, nu de tine era vorba! Eu, primul! Tarziu, Grigorescu era deja departe, dupa un „start” reusit pe Valea Cetatii, la volanul Evo-ului, pe care, dupa un sezon de raliuri cu Impreza, dorea sa-l disece in liniste. Liniste? Care liniste? De cand a pornit, nu se aud decat suieratul turbinei, scancetul anvelopelor, tacanitul pietricelelor care sar sa muste din caroserie la virajele atacate agresiv si, in fundal, mormaitul multumit al lui George.

Citeste mai mult in ProMotor