Zidul Berlinului

13 august 1961. Prima barieră din sîrmă ghimpată şi cărămizi
uşoare este construită de comuniştii est-germani pentru a-şi salva
statul socialist de la colaps şi pentru a împiedica miile de
cetăţeni să-şi manifeste dezaprobarea traversînd graniţa deschisă
din Berlin, din est în vest.

Încă din prima zi de existenţă a Zidului, oricare fugar riscă să
fie trădat, închis sau ucis. Peste 136 de oameni au murit la Zidul
Berlinului înainte de căderea acestuia. Încă de la început, au
existat familii care au refuzat să fie separate. Klaus Koeppen a
încercat să-şi transporte ilegal logodnica într-un Volkwagen
Beetle. Rudolph şi Horst Müller au deturnat un metrou pentru a-şi
aduce familiile în vest. Wolfgang Engels a închiriat un tanc şi a
trecut cu el prin zid. Atunci cînd gărzile est-germane s-au
familiarizat cu toate aceste strategii, fugarii au început să
construiască tuneluri…

A început o disperată „cursă a înarmărilor” între autorii Zidului
şi fugari, cei din urmă mereu mai curajoşi şi mai ingenioşi. Spre
sfîrşitul anilor ’70, nici măcar un tanc nu mai putea trece prin
Zid, iar membrii poliţiei secrete Stasi se infiltraseră demult în
echipele de construire a tunelelor. Existau chiar planuri pentru un
Zid electronic „high-tech”, impenetrabil şi atît de sofisticat
încît prezenţa armelor să devină inutilă! Însă o parte a poporului
continuă să rămînă neîmpăcată cu lipsa libertăţii – libertatea de
gîndire, libertatea de mişcare. {i dovedeşte această dezaprobare în
moduri spectaculoase.

Familiile Strelzyk şi Wetzel zboară peste graniţă în
baloane cu aer cald realizate de ei, iar Holger Bethke trece peste
Zid direct în centrul Berlinului folosind un scripete improvizat!
Mai apoi, tot el zboară peste Zid înapoi în Est, într-un aparat de
zbor ultrauşor, pentru a-l salva pe fratele său, Egbert. Zidul stă
în picioare, dar comunismul din spatele său se prăbuşeşte. N-a fost
nevoie decît de cîteva vorbe nechibzuite rostite în cadrul unei
conferinţe de presă pentru ca graniţele să fie deschise. S-a
întîmplat pe 9 noiembrie 1989.