Unde sunt eroii de altadata?

Sa nu credeți ca barbații nu sufera cand dau de greu, nu dispera cand sunt parasiți sau tradați și nu izbucnesc în plans cand sunt înfranți sau umiliți. Vreți exemple? Uitați-va mai atent la personajele masculine din telenovele, pentru ca sunt pe cale sa va dezvaluie o noua fața a eroului contemporan!

Majoritatea dintre noi stramba din nas la vederea unui barbat care plange. Și, într-adevar, o astfel de atitudine nu este deloc obișnuita, ca doar nu degeaba li se spune sexul tare, capul familiei, stalpul societații etc.

Însa, o data ce pașești în lumea excesiv de sentimentala a telenovelelor, orice forma de exprimare a unei emoții este permisa și chiar bine venita: crizele de gelozie, razbunarea pasionala, hohotele de ras, furia oarba etc. – toate încununate de șiroaie de lacrimi. Lacrimi de fericire, de nervi, de ciuda, de neputința, de convingere, de tristețe, de melancolie și lista poate continua. Ei bine, daca, pana acum, personajele feminine erau campioane la plans, gasind la tot pasul motive, mai nou, nici barbații nu se dau în laturi de la a-și etala cat mai convingator emoțiile și pasiunile tulburatoare. Partea buna este ca barbatul modern recunoaște, în sfarșit, ca este vulnerabil, fara sa para neajutorat sau lipsit de alte calitați.

Sa fie moștenirea latina de vina?

Cei mai mulți dintre ei au crescut auzind în mod repetat fraze de genul „barbații adevarați nu plang niciodata” sau „lacrimile sunt pentru natafleți”. Sub aceasta constanta presiune, era normal ca nici eroii din telenovele sa nu scape vreo lacrima, chit ca e vorba de înmormantarea bunicii sau de momentul dureros în care își dau cu ciocanul peste deget.

Aceasta particularitate, în afara de faptul ca provine de la o masculinitate prost înțeleasa și prost aplicata, își are originea în vremuri eroice, în care cavalerii își dadeau viața, fara sa ezite, pentru rege, pentru regat, pentru femeia iubita sau pentru amanta alungata de acasa de soțul încornorat.

O data cu apariția primelor telenovele, eroii noștri preferați, într-o încercare nereușita de imitare a strabunilor, se întrec în a deține întotdeauna controlul, nu se tem mai de nimic, își asuma cu mandrie anumite defecte caracteristice barbaților duri, cum ar fi rigiditatea și aroganța, iar singura parte fragila a anatomiei lor este zona organelor sexuale, cu ajutorul careia atrag și manipuleaza femeile credule.

Evoluția eroului din telenovele

Dar, cum totul evolueaza în jur, și eroul contemporan a ajuns sa-și mai piarda din vechile „calitați”. În zilele noastre, acesta plange fara reținere, își afișeaza slabiciunile și aduna pe zi ce trece o mulțime de „defecte”, transformandu-se treptat în ceea ce în alte vremuri ar fi fost numit, pe buna dreptate, „un barbat mai puțin barbat”.

E de ajuns sa-l asculți cateva minute pe Armando Mendoza (Jorge Enrique Abello), eroul din Betty cea urata, tanguindu-se dupa fiecare nereușita, ca sa-l compatimești imediat.

În Mexic, țara telenovelelor prin excelența, acest tip de erou a avut timp sa evolueze și sa se dezvolte. Barbatul fatal este acum sensibil, excesiv de politicos și de atent și nu i-a trebuit mult ca sa se transforme în victima femeilor perfide și manipulatoare.

În mod curios, prima sa apariție s-a petrecut în cadrul telenovelelor pentru adolescenți, de genul Clase 404 sau Valentina, grasuța mea frumoasa. Era normal ca eroul adolescent, care trece prin epoca în care acneea și transformarile hormonale sunt mai importante decat „principiile macho” și „dreptatea cavalereasca”, sa fie mai bine dotat moral și emoțional decat eroii adulți.

De la armasar, la țanțar

Prima mutare a fost transformarea durului care darama uși și calarea armasari salbatici, într-un barbat lipsit de aparare și expus atacurilor fizice.

Așa i s-a întamplat și lui Carlos Manuel din Îmbrațișari patimașe. Acesta ajunge pe mana unor rapitori, iar umilirea traita în acele momente și neputința de a se elibera singur au fost atat de dureroase, încat, dupa ce scapa, se gandește numai la razbunare. În disperare de cauza, el își rapește „sechestratorii” și îi amenința ca-i infecteaza cu virusul SIDA – un comportament destul de departe de profilul justițiarului de altadata.

Apoi, eroul legendar se bucura de o sanatate de fier, de forțe herculeene și sfarșea, eventual, rapus de glonț sau de spada. Însa telenovela mileniului trei demitizeaza fara mila aceasta forța, plasand eroul nostru în situații extreme, fara ieșire, cum ar fi sa-l trimita dupa gratii pentru o crima pe care n-a comis-o. Vezi cazul lui Alejandro Valderrama (Osvaldo Ríos) din Înger rebel sau cel al lui Juan del Diablo (Eduardo Palomo) din Inima salbatica.

În trecut, eroii din telenovele nu prea erau trași la raspundere pentru faptele lor. Daca vreun criminal era atat de nesabuit încat sa-și „ierte” martorii sau sa-și lase victima în viața, el scapa întotdeauna basma curata, în schimbul unei sume considerabile oferite judecatorului.

Și barbații plang

În telenovela Ramona ni se înfațișeaza o noua specie de erou: lașul. Cum altfel decat lașitate am putea numi teama care îl cuprinde pe Felipe cand privește îngrozit cum raul îi „înghite” sora sub ochii sai, iar el nu îndraznește sa sara sa o salveze? Abia la sfarșitul telenovelei, Felipe își va depași trauma și se va arunca în rau pentru a salva copilul Ramonei. Astfel, mitul eroului care se împauneaza cu faptele sale se evapora chiar sub ochii noștri, ca un nor de fum.

Apoi, nu putem sa-l omitem pe Diego Salerno (Diego Ramos), eroul veșnic nefericit din Bogați și celebri, care se lasa o viața întreaga manipulat de familia sa, în detrimentul relației cu iubita și mama fetiței sale, fiind incapabil sa se fereasca de cei care-i fac atata rau.

Un alt tip de erou din ce în ce mai des întalnit este cel emotiv, care se lasa prada deznadejdii și capituleaza în fața necazurilor hohotind de plans. Acesta este Julio Montesino (Guy Ecker ) din Salomé care, în afara de faptul ca gandește și acționeaza numai dupa voința mamei, plange de ți se rupe inima la decesul soției sale, emoționand asistența mai ceva decat partenerele lui de platou.

Acasa Magazin