Cum au fost Sarbatorile Iașului ca afacere

Sunt comercianți care vin de câțiva ani la Sarbatorile Iașului. Vin de la sute de km departare, de la Arad, Timișoara, Harghita, București, Cluj, Oradea sau Baia Mare. Dorm în mașini, manânca când și pe unde apuca și, deși merg la multe târguri în țara, toți recunosc ca la Iași gasești de toate.

Vânzatorii de cergi

În fața Tribunalului erau zeci de meșteșugari. „Slaba vânzare anul asta” – au spus toți.

Gheorghe și Maria sunt din Sapânța și fac cergi. „Am vândut 15 seturi, mai slab decât anul trecut. Ne lasam de meseria asta, merem în Nato. Admiratori mulți, cumparatori mai puțin. Toata lumea vin

e de pipaie, zice ca sunt frumoase, da’ ca nu au bani” spune Maria. Gheorghe explica doct procesul tehnologic al fabricarii cergilor: „No, sunt mai multe etape. Barbații tund oile. Apoi scarmanatul, torsul și dusul la râu, la Vâltoare, cum îi spunem noi, iar ultima etapa-i țesutul”.

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Maria și Gheorghe îs veniți și cu o verișoara, Teodosia, care are doua fete studente la Iași: „Una-i la Litere și celalata la Medicina. Acum stau la camin, la ele. În vacanța ma ajuta la țesut. Eu și barbate-miu am fost intelectuali, el inginer, eu contabila, da’ acuma-s pensionara, pe caz de boala”.

O doamna grizonata se oprește, pipaie. „Cât?”. „Un milion…”. Da din cap și merge mai departe.

Canile lui Dracula

Toader Turda e tot din Sapânța și vinde oale, ulcele, canițe din lut și tot felul de obiecte artizanale din lemn. „Cea mai scumpa-i mânastirea, 1.500.000 de lei, iar cea mai ieftina-i brațarica din lemn, 10.000 de lei”.

Toader e venit cu soția, la Sapânța au un mic atelier și un chioșc unde își vând artizanatele. În patru zile au vândut cam de 10 milioane. „Unde dorm? la hotel Ford!”, glumește. „Dorm în mașina și manânc la restaurantul Dunarea, peste drum”. Merge la toate târgurile din țara, la Iași, Suceava, Sibiu, Bistrița, „dar în Moldova merge cel mai bine”.

Cam tot atâta vânzare au avut și Kerekeș Gyula și Attila Gillo, din Miercurea Ciuc. „E mult mai slab ca anul trecut. Se vând marunțișuri, felinare, ghivece, figuri de animale. Oalele de sarmale merg binișor, avem la 150.000 de lei”.

Eva Fozsa, din Harghita e nemulțumita. „Am platit cinci milioane spațiul, la Primarie și n-am vânzare aproape de loc. La maștile astea se uita multa lume dar nu cumpara, din canile cu Dracula, care costa 70.000 de lei, n-am dat nici una…”

Revolta târgoveților

În spatele Bancii BRD, vânzatorii-producatori sunt indignați. „Am platit spațiul la fel ca ceilalți și ne-au dat locul asta. Nu-i corect, aici nu-i vadul bun. Cei care au dat șpaga au primit loc la Hala!” – se revolta o doamna care nu vrea sa-și dea numele: „Ma tem sa nu-mi ridice autorizația…”. Vinde caciuli din blana, și „daca am facut 100 de milioane”. Caciulile costa cam 800.000, 900.000 de lei, „în mod normal ar trebui sa le vând cu un milion, dar ce sa fac, oamenii se plâng ca nu au bani”.

Un producator de haine din piele din Arad, care vine de șase ani la Iași, spune ca la târgul asta a vândut cât vindea anul trecut într-o singura zi.

Majoritatea dorm în mașini, puțini sunt norocoșii care au rude și cunoștințe din Iași, care sa-i gazduiasca. În afara de frig, mai au o problema: grupul sanitar. „E o rușine, este o singura toaleta ecologica unde maipoți merge, în rest este rahat și pe pereți! Astazi nici nu m-am mai dus…”.

„Scrieți ca mulți aradeni au luat țeapa de la ieșeni! Uitați-va, am haina de zece milioane și o vând lânga tomberoane. E primul an când vin aici și cred ca e ultimul!” – striga alt aradean. Revolta nu-l împiedica sa-și prezinte marfa: „Ia uitați, haina asta, costa 4.500.000 de lei, pentru dumneavostra o las la doua…”

De câțiva ani încoace Sarbatorile Iașului s-au suprapus, din motive comerciale, cu Hramul Sfintei Parascheva. Așa a ajuns ca o sarbatoare religioasa sa se transforme într-o mica afacere. Anul asta târgoveții nu mai sunt așa de mulțumiți de vânzari și se plâng ca Primaria le-a cerut prea mult pe spațiu: 22 de euro pe metrul patrat.

„Avem di tati”

Anul acesta, la Sarbatorile Iașului s-au gasit „di tati”. Și coșuri, și cani, și ulcele, și cergi, și șerpi de lemn, și tablouri, și zanganele, și haine de piele, caciuli de „miel”, și pantofi, și blugi ieftini, și mulțumiți, și nemulțumiți, negustori sau cumparatori, și preț, și supra preț. Avem di tati. Și ulcele, și cergi de Sapânța, și blanițe, și scrumiere, și canițe cu Dracula…

„Oamenii cumpara mai mult de uz casnic: oale, funduri de lemn, paturi, cergi, sau marunțișuri, ca-s mai ieftine: scrumiere, brațari, felinare, canițe”, marturisește Eva Fosza, din Harghita.

Vânzarile au fost însa mai slabe ca-n anii trecuți – spun negustorii. „Lumea se plânge ca n-are bani”, gasește explicație un negustor.

Oana Bugeag
[Ieseanul]