Avem si obligatii si prejudecati

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Acesta este cel de-al saptezecisitreilea numar al revistei. Cu alte cuvinte, Cainele Meu tocmai a implinit 6 ani de existenta. Ne dorim cat mai multi ani alaturi de dumneavoastra! La inceputul anului 1998, cativa curajosi, iubitori de caini si pasionati de chinologie, au hotarat sa riste si sa infiinteze, prin forte proprii, o revista cu si despre caini. Nu era un capriciu: o asemenea revista era absolut necesara.

Dupa emotiile si entuziasmul care insotesc orice debut, problemele nu au intarziat sa apara. Ma refer la acele aclasice” probleme, tipice unei societati aflate intr-o perpetua aetapa de tranzitie”. Altii ar fi renuntat, poate, dar revista noastra si-a continuat drumul, si chiar a crescut, cu fiecare an: am marit treptat numarul paginilor, am diversificat rubricile, am legat colaborari cu prestigioase publicatii din strainatate si cu personalitati ale chinologiei mondiale.

Toate acestea vi se datoreaza dumneavoastra, cititorii: pentru a ne ridica la nivelul asteptarilor si cerintelor dumneavostra, ne-am straduit sa fim din ce in ce mai buni si mai utili. Spuneam candva ca suntem o revista lipsita de obligatii si prejudecati. În strictul sens al acestor cuvinte, chiar asa este. Pe de alta parte, insa, avem si obligatii, si prejudecati.

Întotdeauna am stiu ca avem obligatia ca tot ceea ce scriem sa fie in folosul cititorilor nostri si al cainilor, pe care si noi, si dumneavoastra, ii iubim. Cat despre prejudecati, recunoastem: da, revista a pornit de la ideea preconceputa ca dragostea fata de animale este un pas esential catre o lume mai buna.

Asa cum spunea Lucian Vasilescu, revista Cainele Meu a devenit, gratie cititorilor, o adevarata institutie. O institutie pe care noi, umili slujbasi, intodeauna o vom administra in beneficiul dumneavoastra.