Balinesti

La intrarea in orasul Siret, din drumul principal care conduce spre vama ucraineana, se desprinde o sosea ingusta, care n-ar imbia un sofer prea grijuliu cu masina lui sa se aventureze pe-acolo. Ocolisurile ei lenese curg la poalele dambului de pe care biserica cu hramul Sfintei Treimi, ctitorie a voievozilor din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, vegheaza melancolic targul adormit, odinioara cosmopolita resedinta a domnitorilor moldoveni.

Drumeagul urmeaza, anevoios, unduirile molcome ale dealurilor care marginesc lunca Siretului, strabatand sate umile si paduri razlete.

Dupa mai bine de noua kilometri, calatorul afla insa rasplata acestui ocolis dezagreabil celor care nu vor sa se abata pe drumuri laturalnice.

Pe varful colinei dinspre lunca se infatiseaza, in maretia ei sobra, biserica din satul Balinesti.

Monumentul face parte din pretioasa mostenire a epocii lui Stefan cel Mare. Nu este o ctitorie domneasca, iar acest fapt o face cu atat mai interesanta, caci voievodul nu obisnuia sa permita oricaruia dintre boierii lui sa ridice biserici de zid.

Bisericile din Balinesti, Arbore si Dolhesti sunt capelele de curte ale unor boieri privilegiati, oameni de incredere ai domnitorului: logofatul Ioan Tautu, Luca Arbore, portarul Sucevei, si hatmanul Sendrea. Nici una nu are turla pe naos, fapt obisnuit in cazul bisericilor-capela.

Privitorului i se dezvaluie mai intai, dinspre strada, latura nordica a cladirii, cu proportiile ei un pic greoaie, de o severitate pe care discretul decor de caramida – un rand de nise semicirculare incununat de inca doua siruri de ocnite, sub cornisa masiva de piatra – nu o imblanzeste cu totul (fig. 3). Intrand insa in pitoreasca livada din jurul bisericii, avem surpriza unei schimbari de ton. Tencuielile roase de vant si ploi, care purtau pe vremuri picturi exterioare (cu certitudine executate in timpul domniei lui Petru Rares, in secolul al XVI-lea), au cazut in multe locuri, lasand din nou la vedere decorul originar, in care severele arce semicirculare sunt subliniate de discuri de ceramica smaltuita, care apar si pe fatada de nord (fig. 1). Trebuie totusi spus ca putine sunt cele conservate intact, astfel ca spectacolul cromatic actual se datoreaza de fapt unei restaurari de la inceputul secolului al XX-lea, care a optat pentru culori oarecum stridente. Tocmai aceasta iesire din limitele sobrietatii si monumentalitatii tipice viziunii artistice moldovenesti din veacul al XV-lea tradeaza interventia moderna. In ce priveste pictura exterioara, doar pe latura sudica a absidei altarului mai rezista urmele unui portret al Sfantului Nicolae, caruia biserica ii este dedicata, si a unei siluete a Arhanghelului Mihail, precum si cateva umbre foarte sterse ale siluetelor de sfinti, sau, pe alocuri, traseele inciziilor pe care pictorul le-a gravat in tencuiala proaspata, ca desen pregatitor.

Surpriza este insa planimetria bisericii. Intai de toate, constatam ca absidei altarului, aflata ca de obicei la capatul estic, ii face ecou, la vest, o a doua. Intr-adevar, pronaosul este poligonal, amintind de unele capele gotice din Transilvania. Mai mult insa, intrarea in acest pronaos se face prin parterul unui turn alipit zidului de sud, amenajat ca un pridvor deschis – singura zona in care pictura exterioara s-a pastrat bine -, nivelul superior adapostind camera clopotelor .

Ecoul arhitecturii de dincolo de munti, din zona Bistritei, se face din nou simtit. Inrauriri gotice in arhitectura moldoveneasca din vremea lui Stefan cel Mare sunt frecvente, mai ales in ce priveste decorul sculptat in piatra al ancadramentelor de usi si ferestre sau prezenta unor elemente arhitecturale specifice, contrafortii in primul rand. Dar la biserica din Balinesti se ajunge la apogeul receptivitatii fata de estetica gotica; elementele noi de planimetrie, care nu vor intra insa in repertoriul de forme al arhitecturii moldovenesti, sunt insotite de o bogatie fara precedent a sculpturii in piatra.

Parterul turnului-clopotnita este boltit cu nervuri tipice goticului tarziu, iar balustradele care il inchid poarta un decor de mare finete. Soclul si cornisa din piatra cu profilaturi complexe, portalul exterior, ancadramentele ferestrelor, portalul interior dintre pronaos si naos sunt si ele vadit lucrate de acelasi pietrar experimentat, a carui arta poarta amprenta stilistica a crepusculului goticului international.