Expoziție de gastronomie la Brașov

Muzeul de Istorie din Brașov gazduiește, de miercuri, expoziția „Gastronomia de-a lungul timpului-utilitate și rafinament”, în cadrul careia vizitatorii pot admira vesela și tacîmurile folosite de înaintași, dar pot afla și rețete folosite de români și de alte popoare în diferite perioade istorice.

Expoziția a fost organizata de muzeografii brașoveni, în colaborare cu cei de la Muzeul de Istorie din Sibiu, care au adus la Brașov diverse vase folosite la prepararea și servirea mîncarurilor, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Muzeograful sibian Dan Ivanuș a explicat ca singura legatura între toate exponatele prezentate la Brașov o reprezinta scopul pentru care au fost executate, și anume sa satisfaca „diversele necesitați ale gurii”.

„Piesele prezentate sînt foarte diverse, de la tacîmuri și carți de bucate, pîna la tigai, cratițe și alambic. Folosirea produselor alambicului ne situeaza pe primele locuri în Europa”, a precizat Dan Ivanuș.

Istoricul sibian a explicat ca în Evul Mediu se consuma carne de vînat, carne de porc, vita și oaie, pește și legume, ultimele produse fiind pe ultimul loc în ceea ce privește preferințele vremii.

„Ca desert, se consumau prajituri și fructe, cei cu stare foarte buna mîncînd chiar fructe din Orient, cum ar fi pepenele galben, caisele, portocalele, curmalele sau smochinele”, a afirmat Dan Ivanuș.

Vizitatorii expoziției mai pot afla ca stramoșii noștri preferau sa serveasca micul dejun la tava, fiecare în camera sa. De obicei, voiau sa primeasca la pat cafea cu lapte, ceai sau ciocolata, carne rece, marmelada și brînzeturi. În funcție de statutul social, românii mîncau diferite produse specifice, legumele fiind considerate pîna la sfîrșitul Evului Mediu ingredientele folosite la gatit de cei saraci, la fel ca și carnea de ovine și caprine. Carnea roșie era gasita cel mai des în bucataria celor bogați, iar clasa de mijloc mînca cu precadere pește.

Organizatorii expoziției de la Brașov au mai precizat ca gastronomia a început sa se dezvolte în secolul al XIII-lea, luînd avînt o data cu ascensiunea burgheziei urbane, o contribuție importanta la diversificarea gastronomica avînd-o și legaturile Europei cu Orientul, revigorate în urma cruciadelor.

Cercetarile specialiștilor au dus la concluzia ca, acum cîteva secole, bucatariei nu îi era repartizata o încapere separata, ea fiind și sufragerie și, uneori, chiar și dormitor. Abia în secolul al XVIII-lea, bucataria a devenit o încapere destinata exclusiv gatitului.

Potrivit muzeografului Dan Ivanuș, și tacîmurile au început sa fie utilizate tîrziu, cuțitul și lingura fiind cunoscute de români, dar furculița fiind menționata în documente abia în secolul al XIV-lea și folosita mai ales la curțile princiare.

„În Evul Mediu singura furculița folosita erau degetele celor care serveau masa. În timpul Renașterii, fiecare comesean avea lingura sa, dar cuțitele se împarțeau, doua sau trei fiind considerate suficiente la o masa. Invitații la un ospaț își aduceau de acasa tacîmurile, obicei pastrat pîna la începutul secolului al XX-lea chiar și în unele zone rurale din Germania sau Elveția. În Turcia nu s-a folosit cuțitul și furculița pîna în secolul al XIX-lea. Folosirea furculiței a întîmpinat piedici din partea bisericii și a mai multor laici care, utilizînd-o, își înțepau buzele, gingiile și limba. Abia din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea furculița a început sa fie folosita de toate categoriile sociale. Fiind considerate obiecte de lux, tacîmurile erau purtate de fiecare într-o trusa personala”, a explicat muzeograful sibian.

Mediafax