Ionuţ Iftimoaie – Ring vs.Viaţă

– Cum ai acceptat această provocare?
Faptul că am devenit atît de cunoscut şi că am reuşit în viaţă datorită unui sport de contact îmi oferă şi o mare responsabilitate. N-aş vrea ca mesajul pe care-l transmit în ring să fie înţeles greşit. În ultima perioadă, am văzut la ştiri imagini şocante, cu elevi în ipostaze de neconceput, făcînd lucruri obscene, chinuind animalele, luptîndu-se în şcoală ca într-un ring de lupte. M-au pus pe gînduri şi mi-am dat seama că ei au nevoie de cineva care să-i ghideze, care să-i ajute să găsească o modalitate eficientă şi utilă de a-şi consuma energia specifică vîrstei.

– Care au fost subiectele supuse discuţiei?
Au fost întrebări inteligente din partea unor copii care au sesizat că un sport înseamnă mai mult decît ce se vede la televizor. Am încercat să le clarific nelămuririle, să le elimin prejudecăţile şi să le fac poftă de sport. Au fost curioşi dacă în sportul practicat de mine există blaturi şi dacă eu am făcut vreodată aşa ceva, dacă principiile mele de viaţă de acum sînt aceleaşi ca la 18 ani, dacă simţeam frică înaintea meciurilor, dacă am regrete. M-au impresionat plăcut pentru că au fost sinceri şi, în acelaşi timp, subtili şi dornici să afle diferenţele între sport şi viaţă. La capitolul “depăşirea limitelor”, am inserat experienţa “Dansez pentru tine”, unde eu am depăşit nişte bariere psihologice.

– A fost ceva care te-a pus pe gînduri din ceea ce s-a întîmplat la eveniment?
Da, am văzut că mulţi dintre aceşti tineri sînt foarte dezorientaţi. Cred că ar trebui ca părinţii şi profesorii să aibă mai multă grijă, să se apropie mai mult de ei. Să fie şi prieteni, nu numai părinţi şi dascăli. Eu cred că este foarte important ca un tînăr să facă exact ce i se potriveşte, doar atunci va face performanţă.

– Tu cum erai cînd aveai vîrsta lor?
Pot spune că eram şi eu la fel de dezorientat, nu ştiam exact ce-mi doresc. Dar simţeam că nu vreau ceea ce vrea toată lumea, că vreau altceva. Acest sentiment m-a împins către sport, către plecarea în străinătate. Am înţeles că acel “altceva” pe care mi-l doream înseamnă sport, viaţă echilibrată, familie.

– Cum pot înţelege tinerii diferenţa dintre sport şi agresivitate?
Cu ajutorul exemplelor. Eu le-am vorbit despre un mare campion, Mike Tyson, un mare sportiv, însă un ratat în viaţa de zi cu zi. Eu am învăţat dintr-un astfel de exemplu şi copiii pot învăţa din asta. Banii şi faima pot fi dăunătoare atunci cînd nu ai un echilibru psihic pe care ţi-l dau şcoala, sportul, familia.

– Te poţi lăuda că eşti tăticul unui băieţel. Cum te simţi?
Dacă pînă acum mă consideram un bărbat puternic, acum voi fi şi mai puternic, am un motiv în plus să mă trezesc dimineaţa, să lupt, să am energie. Sînt sentimente extraordinare, ale căror forţă şi profunzime o înţeleg cei care au trecut prin situaţia fericită în care mă aflu şi eu.

– De ce ai vrut să începi “modelarea” tineretului înainte de a ţi se naşte fiul?
M-am gîndit că poate fi un antrenament bun pentru mine. Cred că o să-mi fie de mare folos atunci cînd o să discut prieteneşte cu fiul meu.