Masina cu reactie

Apropo.ro / 18.12.2001, 11:54
Masina cu reactie
Fascinatia oamenilor pentru viteza exista, parca, dintotdeauna. Prin diferite mijloace si cu ajutorul "masinariilor" inventate, oamenii au reusit sa atinga performante impresionante. Dar intotdeauna vrei si mai mult. Ziaristii britanici de la Autocar, dupa ce au testat toate "rautatile"


Fascinatia oamenilor pentru viteza exista, parca, dintotdeauna. Prin diferite mijloace si cu ajutorul „masinariilor” inventate, oamenii au reusit sa atinga performante impresionante. Dar intotdeauna vrei si mai mult.

Ziaristii britanici de la Autocar, dupa ce au testat toate „rautatile” de strada, nu au rezistat tentatiei de a „struni” 10.000 CP si de a atinge 418 km/h in 6 secunde. Cine altcineva decat Colin Goodwin, redactorul-sef al revistei Autocar? Un tip bolnav de viteza si dependent de adrenalina.

Spectaculozitatea acestei masini-racheta nu poate fi pusa la indoiala de nimeni. Nici puterea si nici viteza sa. Acest „corp” zvelt este propulsat de un reactor Rolls Royce Orpheus, ce dezvolta nu mai putin de 10.000 CP. Ce se pot dezlantui in orice moment, cu ajutorul unui inocent buton. Montat pe partea stanga a „volanului”, (ce nu este propriu-zis un volan, ci o mansa stil dragster) el pare a fi un potentiometru pentru farurile de ceata. „In momentul in care am apucat mansa, aratatorul meu abia putea atinge butonul. Eram la cateva secunde distanta de a declansa afterburner-ul motorului cu reactie. Dupa aceea… nu prea stiam ce urma sa se intample”. Asta o spunea Goodwin dupa a cincea „plimbare” cu masina-racheta.

Ce este, de fapt, afterburner-ul? Daca sunteti familiarizati cu functionarea motoarelor cu ardere interna, atunci nici motoarele cu reactie nu mai constituie un mister. In principiu functioneaza la fel: trag aer, il comprima, il combina cu combustibil lichid, ard amestecul si evacueaza. Aerul este aspirat in motor, cu ajutorul unui compresor si ajunge in compartimentul de evacuare via turbina. Pana sa intre in turbina, aerul rece trece printr-o serie de camere de ardere unde combustibilul este injectat si aprins. Pe masura ce amestecul aprins iese din camerele de ardere, antreneaza turbinele inainte de a ajunge in esapament. Cum in evacuare exista un exces de oxigen, se poate obtine un surplus de putere prin injectarea de combustibil in acest segment final. Acest al doilea amestec se aprinde datorita temperaturilor foarte ridicate existente in esapament, furnizand astfel un surplus de putere impresionant. Americanii denumesc acest proces „afterburner”, iar englezii „reheat”.

Constructorul Vampirului (ce nume potrivit pentru un astfel de monstru mecanic) este Colin Fallows acelasi personaj care a participat anul trecut in competitia britanica de stabilire a recordului de viteza terestra. Cockpit-ul iti creeaza senzatia de claustrofobie. Piciorul drept apasa pedala de frana de dimensiuni apreciabile, iar stangul pedala de acceleratie. In momentul in care Goodwin ar fi ridicat accidental piciorul de pe acceleratie (sau in cazul in care si-ar fi pierdut cunostinta din cauza acceleratiei), motorul s-ar fi oprit automat. Din pacate parasuta pentru oprire, amplasata in partea posterioara a masinii, nu se deschide automat. Pentru a o deplia trebuie actionat un levier din aluminiu, montat in partea dreapta a cockpit-ului.

Pentru sedinta foto, motorul cu reactie a fost reglat la 45% din puterea totala (cu aproximatie, acesta este relantiul). Goodwin a reusit sa atinga doar 82 km/h, dar asa a izbutit sa se familiarizeze putin cu masina. Viteza a fost determinata cu ajutorul unui sistem GPS, la fel de precis ca orice instrument performant de masurare. Cu motorul reglat pentru a functiona la 100%, acceleratia initiala a fost cea a unui supercar, dar pe masura ce se viteza crestea, acceleratia devenea din ce in ce mai feroce. Goodwin aspira, insa, catre alte orizonturi. Adica isi dorea sa i se permita utilizarea afterburner-ului. Fara acesta, masina-racheta dezvolta un cuplu maxim de… 7000 Nm; cu ajutorul acestuia nici mai mult nici mai putin de 11.000 Nm.

Cu pedala de frana apasata la podea, pentru a tine bolidul pe loc, Goodwin actioneaza butonul afterburner-ului. Cu un zgomot asurzitor si o acceleratie diavoleasca, Vampire-ul este catapultat inainte. Centurile de siguranta au devenit, brusc, foarte largi, pe masura ce corpul lui Colin este strivit realmente in scaun. Fiind foarte concentrat pentru a pastra bolidul pe linie dreapta, ziaristul britanic a trecut de fanioanele ce ii semnalizau sa declanseze parasuta. In momentul in care Goodwin a deschis parasuta, senzatia pe care a resimtit-o a fost cea de spintecare, din cauza curelelor centurii de siguranta. Deceleratia a fost de 11 g-uri (acceleratia gravitationala g1 9,8 m/s2).

Colin declara: „Nu stiu cum franeaza monoposturile de Formula 1, dar in mod cert, asta a fost cea mai puternica frana de care am avut parte vreodata”. Dupa ce racheta s-a oprit intr-un final, o liniste nefireasca s-a asternut. 418 km/h in doar 6 secunde. Un Lamborghini Diablo accelereaza pana la prima suta in 3,9 secunde.
Sursa: www.autoshow.ro
La un semafor, in Florida, pe o sosea impecabila, intr-o zi de vara, un Ferrari 355 negru, decapotabil. Langa el apare o Toyota Supra portocalie. Tot decapotata. Frumos aranjata si extrem de bine preparata. Cu vreo 700 CP sub capota.

„Ce masina este asta?”, intreaba soferul Toyotei. „O masina pe care nu ti-o vei putea permite nicioadata. Un Ferrari!”, vine raspunsul arogant al celui de la volanul. Blonda din dreapta zambeste si ea superior.

Motoarele incep sa urle in ture, se face verde si… cei doi bolizi dispar in fum si flacari. Stau in paralel o vreme, dupa care Toyota il lasa in urma rau pe „negrul” Ferrari si blonda sa. Cei care au vazut filmul „The Fast & The Furious” isi amintesc perfect secventa. Cred ca fanii Ferrari ma vor ura, dar chiar asa s-a intamplat. De ce este atat de speciala Toyota Supra MKIV TT intre anii 1993 si 1998 s-au produs pentru Statele Unite 11.239 de Supra.

De atunci multe au fost distruse sau catalogate ca ireparabile. Acest lucru face din MKIV o masina rara in State. Te poti duce sa-ti cumperi un Corvette sau un Mustang frumos dar atunci ai fi ca toti ceilalti, sau mai rau, ai putea da banii pe un Porsche sau un Ferrari si sa beneficiezi de performante mai slabe decat o Supra Twin Turbo preparata. Pentru ca „Suprele” sunt atat de rare si atat de frumoase, este putin probabil sa mergi pe drum si sa nu intorci capul sa o privesti.

In 1967, la Salonul Auto de la Tokyo a fost prezentat prototipul 2000 GT, predecesorul sau parintele primei Supra. Avea 6 cilindri in linie, 2000 cmc si producea 150 CP. 2000 GT a fost rodul colaborarii intre Toyota si Yamaha. In 1979 a fost introdus pe piata americana modelul MKI Supra, prima Celica Supra, cu motor 6 in linie de 2.6 l. A doua generatie Celica Supra (MKII Supra) apare in 1982 si este motorizata tot de un 6 in linie de 2.8 l si 145 CP. Vizual, se separa de varainta de baza Celica. Intre 1986-1992, se produce MKIII Supra.

Oficial, in ’86 Supra si Celica devin doua modelel separate, distincte. Celica devine o masina sport, economica, cu punte motoare fata, iar Supra se transforma intr-o adevarata masina sport, cu tractiune spate. Supra a fost introdusa cu un motor de 3.0 l, 6 in linie, de 200 CP. Anul 1987 este primul in care Toyota introduce pe modelul Supra turbina si intercoolerul. Numele sau – Toyota Turbo. Aceasta punea la dispozitia pilotului 232 CP. Tot in premiera, este dotata si cu sistemul ABS.

Acum ajungem si „la ce ne doare”. Intre 1993 si 1999 se produce a patra generatie de Supra – MKIV. Se putea opta pentru un motor aspirat normal de 220 CP sau pentru unul spraalimentat de 326 [email protected] 5600 rot./min. La vremea sa aceasta putere dezvoltata depasea orice concurent din clasa.

Cuplul era teribil:450 [email protected] rot./min. Toata aceasta urgie este „transportata” via cutia de viteze Getrag cu sase trepte si diferential Torsen la puntea spate. Reactia naprasnica a masinii pana in 4000 ture, este doar incalzirea pentru ceea ce urmeaza. Dupa acest prag intra a doua turbina si atunci urmeaza o accelerare violenta, din care te alegi aproape cu bratele fracturate de volan si schimbator. Treapta a cincea merge pana peste 250 km/h, iar feelingul pe care ti-l ofera schimbrea treptelor este fantastic: mecanic, nici greu nici usor, extrem de precis.

Daca ne indreptam atentia catre timpii de acceleratie 0-100 km/h in 5.1 secunde, 0-160 in 12.3 sec. si 50-120 km/h in 4.7 secunde se trage concluzia ca Supra are poate cea mai bine etajata cutie din clasa. Doar la capitolul viteza maxima (260 km/h) Toyota Supra dezamageste din cauza limitarii electronice. Fara aceasta, Toyota pretinde 290 km/h top speed pentru acest model. Echiparea este foarte bogata singura optiune disponibila (fara a plati nimic in plus) fiind cutia de viteze automata cu 4 trepte; in rest Supra are standard ptapiterie de piele, aer conditionat, cruise control, reglaje electrice la scaune, control al tractiunii si doua sisteme antiefractie.

Supra MKIV a stabilit in categoria sa noi standarde pentru performanta si aderenta. Pentru profunzimea si integritatea proiectarii si realizarilor tehnice, acest model merita a fi indelung ovationat. Tocmai de aceea, foarte multi fani ai modelului prepara sau bricoleaza aceasta capodopera, puterile atinse (gratie oxidului de azot) ajungand la 1000-1200 CP. Pentru a va convige si voi, pentru a vedea ceva incredibil, pentru a va mari nivelul adrenalinei, mergeti sa vedeti filmul. Conduceti cu grija dupa aceea. Macar 2 ore. Acum nu va mai suntem datori cu un „ten seconds car”!!!
Sursa: www.autoshow.ro
…al Bruneiului. Sultanul Bruneiului. Ce sa faca saracul om daca are vreo 12 neveste si vreo patru copilasi? Cum sa-si plimbe familionul, ca intr-un Ferrari obisnuit nu are decat un loc pentru un pasager?

A stat el si-a cugetat: ‘Multimiliardar in parai sunt, strazi capabile am, de putut se poate!’ si pana la urma a dat o rezolutie: ‘O sa-mi trag un Ferrari break!’.

Cu toata ironia, cam asa s-a intamplat. Lasati-ma sa ghicesc ce ganditi: „Imi scapa ceva, sau este chiar un Ferrari cu patru locuri si spatiu in portbagaj pentru un labrador?” Cum intotdeauna cititorii au dreptate, asa este: un 456 GT, cu motor V12 de 442 CP, ce fuge cu 300 km/h si este break. Cum s-a intamplat? Ce au patit cei din Maranello? Chiar si bogatii bogatilor au familii (de obicei nu foarte armonioase si legate, totusi familii, per ansamblu…).

Acesta este un Ferrari 456 GT cu patru usi si hayon. E o poveste lunga. Dar mai intai de toate, ascultati sunetul impecabilului propulsor V12 de 5,4 litri si realizati ca cei 442 CP sunt in asteptare si gata oricand sa o ia la galop. Dar nu condusul in sine face deosebita aceasta masina.

Este mult mai interesant sa mergi lejer, cu 40-50 km/h, si sa privesti partenerii de trafic cum raman intr-o uimire totala. Intai se uita lung, foarte lung. Apoi, dupa ce treci de ei, mandibulele lor se despart de maxilare, rezultand de aici multe guri cascate. Dupa faza asta, ei incep cu disperare sa priveasca in jur, cautand pe cineva, la fel de uimit, cu care sa impartaseasca momentul. Un break? Un Ferrari break? Abia asteapta sa ajunga seara, la o bere cu prietenii, si sa le povesteasca.

Din nefericire, toti stim ce or sa spuna prietenii: „Mai finut, Pinocchio, s-ar putea sa scoti ochii cuiva cu nasul tau!”. Dar exista in lume oameni care considera ca a fi posesorul unui Ferrari nu e mare lucru. Si daca toate cunostintele tale conduc Ferrari, atunci sigur ai nevoie de ceva special pentru a te evidentia la club. Ai avea nevoie de, sa zicem, trasura ta personala construita de Ferrari. Daca ai milioane de dolari ce iti „zumzaie” prin conturi, ti-ai putea face o slujba full-time din a-i cheltui. Simplul fapt ca Ferrari s-ar putea sa nu construiasca genul de masina pe care il doresti nu este o problema. Exista atatea posibilitati de a o obtine, doar bani sa ai.

Si cel care a comandat masina din fotografii a cheltuit multi bani la Maranello, inca de pe vremea cand se produceau modelele Testarossa, Mondial, 348 si multe alte masini fara scop practic. Un Ferrari 456 Break, domnuO? Nici o problema… Am uitat sa va spun ca tipul nu a comandat doar un astfel de Ferrari. El a zis ca e bine sa aiba 7 break-uri Ferrari si i-a comandat lui Pininfarina o mica serie.

Daca, spre exemplu, in anii ’30 te duceai sa-ti cumperi un Maserati sau Alfa Romeo, ceea ce primeai de la fabrica era un sasiu cu patru roti, o cutie de viteze si un motor. Dupa aceea, luai acest ansamblu si te duceai la unul dintre numerosii carrozzerias ca Touring, Ghia, Vignale sau Pinin Farina, unde specialisti priceputi iti lucrau interiorul asa cum voiai.

Ferrari 456 GT Break a fost mai intai lasat pe mana designerilor, dupa care inginerii, utilizand computere cu tehnologie CAD/CAM, l-au proiectat in faza finala. Ar fi fost mult mai usor sa se adauge un portbagaj partii posterioare, dar Pininfarina a fost hotarat sa faca treaba ca la carte.

Prin urmare au fost adaugate doua usi, doua scaune, iar ampatamentul a fost marit cu 20 centimetri. Pare simplu, nu? Nu e chiar asa. De la stalpul parbrizului pana la portbagaj este o masina noua. Pininfarina chiar a stantat serii noilor parti ale caroseriei (cu exceptia hayonului, care este din fibra de carbon). Asa ca finisarea si asamblarea sunt la fel ca ale unei masini de serie, spre deosebire de cele manufacturate.

Din punct de vedere tehnic, nu ar fi fost o problema sa se produca vreo cateva sute de astfel de masini, dar atunci scopul acestui exercitiu ar fi fost pervertit; daca oricine ar cumpara Ferrari Break, atunci nu ar mai fi fost o comanda speciala. Asa cum il vedeti, au fost construite sapte astfel de exemplare. Sase dintre ele au ajuns la Printul Jeffrey al Bruneiului. Din motive necunoscute, Maiestatea Sa nu a mai vrut al saptelea Ferrari. Daca doriti si aveti banii, ar putea fi al vostru. In acest moment masina este de vanzare in Londra, la firma specializata pe Ferrari, Taylor & Crawley Ltd., unde veti plati un milion si ceva de dolari. Da, dar pentru banii astia veti deveni posesorul unicului Ferrari Break cu un portbagaj de 400 litri, care poate rula in afara statului Brunei.

Este foarte putin probabil ca celelalte sase masini sa mai fie vazute, si mai putin probabil sa fie revandute. Poate ca nici Pininfarina nu va mai construi o astfel de masina, pe comanda speciala, pentru ca acest lucru inseamna foarte mult timp consumat si foarte multi bani. Acest Ferrari (cel din Londra) ar putea deveni ultimul Ferrari construit la comanda.
Sursa:www.autoshow.ro
…al Bruneiului. Sultanul Bruneiului. Ce sa faca saracul om daca are vreo 12 neveste si vreo patru copilasi? Cum sa-si plimbe familionul, ca intr-un Ferrari obisnuit nu are decat un loc pentru un pasager?

A stat el si-a cugetat: ‘Multimiliardar in parai sunt, strazi capabile am, de putut se poate!’ si pana la urma a dat o rezolutie: ‘O sa-mi trag un Ferrari break!’.

Cu toata ironia, cam asa s-a intamplat. Lasati-ma sa ghicesc ce ganditi: „Imi scapa ceva, sau este chiar un Ferrari cu patru locuri si spatiu in portbagaj pentru un labrador?” Cum intotdeauna cititorii au dreptate, asa este: un 456 GT, cu motor V12 de 442 CP, ce fuge cu 300 km/h si este break. Cum s-a intamplat? Ce au patit cei din Maranello? Chiar si bogatii bogatilor au familii (de obicei nu foarte armonioase si legate, totusi familii, per ansamblu…).

Acesta este un Ferrari 456 GT cu patru usi si hayon. E o poveste lunga. Dar mai intai de toate, ascultati sunetul impecabilului propulsor V12 de 5,4 litri si realizati ca cei 442 CP sunt in asteptare si gata oricand sa o ia la galop. Dar nu condusul in sine face deosebita aceasta masina.

Este mult mai interesant sa mergi lejer, cu 40-50 km/h, si sa privesti partenerii de trafic cum raman intr-o uimire totala. Intai se uita lung, foarte lung. Apoi, dupa ce treci de ei, mandibulele lor se despart de maxilare, rezultand de aici multe guri cascate. Dupa faza asta, ei incep cu disperare sa priveasca in jur, cautand pe cineva, la fel de uimit, cu care sa impartaseasca momentul. Un break? Un Ferrari break? Abia asteapta sa ajunga seara, la o bere cu prietenii, si sa le povesteasca.

Din nefericire, toti stim ce or sa spuna prietenii: „Mai finut, Pinocchio, s-ar putea sa scoti ochii cuiva cu nasul tau!”. Dar exista in lume oameni care considera ca a fi posesorul unui Ferrari nu e mare lucru. Si daca toate cunostintele tale conduc Ferrari, atunci sigur ai nevoie de ceva special pentru a te evidentia la club. Ai avea nevoie de, sa zicem, trasura ta personala construita de Ferrari. Daca ai milioane de dolari ce iti „zumzaie” prin conturi, ti-ai putea face o slujba full-time din a-i cheltui. Simplul fapt ca Ferrari s-ar putea sa nu construiasca genul de masina pe care il doresti nu este o problema. Exista atatea posibilitati de a o obtine, doar bani sa ai.

Si cel care a comandat masina din fotografii a cheltuit multi bani la Maranello, inca de pe vremea cand se produceau modelele Testarossa, Mondial, 348 si multe alte masini fara scop practic. Un Ferrari 456 Break, domnuO? Nici o problema… Am uitat sa va spun ca tipul nu a comandat doar un astfel de Ferrari. El a zis ca e bine sa aiba 7 break-uri Ferrari si i-a comandat lui Pininfarina o mica serie.

Daca, spre exemplu, in anii ’30 te duceai sa-ti cumperi un Maserati sau Alfa Romeo, ceea ce primeai de la fabrica era un sasiu cu patru roti, o cutie de viteze si un motor. Dupa aceea, luai acest ansamblu si te duceai la unul dintre numerosii carrozzerias ca Touring, Ghia, Vignale sau Pinin Farina, unde specialisti priceputi iti lucrau interiorul asa cum voiai.

Ferrari 456 GT Break a fost mai intai lasat pe mana designerilor, dupa care inginerii, utilizand computere cu tehnologie CAD/CAM, l-au proiectat in faza finala. Ar fi fost mult mai usor sa se adauge un portbagaj partii posterioare, dar Pininfarina a fost hotarat sa faca treaba ca la carte.

Prin urmare au fost adaugate doua usi, doua scaune, iar ampatamentul a fost marit cu 20 centimetri. Pare simplu, nu? Nu e chiar asa. De la stalpul parbrizului pana la portbagaj este o masina noua. Pininfarina chiar a stantat serii noilor parti ale caroseriei (cu exceptia hayonului, care este din fibra de carbon). Asa ca finisarea si asamblarea sunt la fel ca ale unei masini de serie, spre deosebire de cele manufacturate.

Din punct de vedere tehnic, nu ar fi fost o problema sa se produca vreo cateva sute de astfel de masini, dar atunci scopul acestui exercitiu ar fi fost pervertit; daca oricine ar cumpara Ferrari Break, atunci nu ar mai fi fost o comanda speciala. Asa cum il vedeti, au fost construite sapte astfel de exemplare. Sase dintre ele au ajuns la Printul Jeffrey al Bruneiului. Din motive necunoscute, Maiestatea Sa nu a mai vrut al saptelea Ferrari. Daca doriti si aveti banii, ar putea fi al vostru. In acest moment masina este de vanzare in Londra, la firma specializata pe Ferrari, Taylor & Crawley Ltd., unde veti plati un milion si ceva de dolari. Da, dar pentru banii astia veti deveni posesorul unicului Ferrari Break cu un portbagaj de 400 litri, care poate rula in afara statului Brunei.

Este foarte putin probabil ca celelalte sase masini sa mai fie vazute, si mai putin probabil sa fie revandute. Poate ca nici Pininfarina nu va mai construi o astfel de masina, pe comanda speciala, pentru ca acest lucru inseamna foarte mult timp consumat si foarte multi bani. Acest Ferrari (cel din Londra) ar putea deveni ultimul Ferrari construit la comanda.
Sursa:www.autoshow.ro
…al Bruneiului. Sultanul Bruneiului. Ce sa faca saracul om daca are vreo 12 neveste si vreo patru copilasi? Cum sa-si plimbe familionul, ca intr-un Ferrari obisnuit nu are decat un loc pentru un pasager?

Tags: