Mastiff de Pirinei

Având în vedere ca aparau proprietațile și turmele de atacul animalelor salbatice, catalanii le-au spus „câini de atac”. Rolul unui Mastiff de Pirinei, numit uneori, în trecut, și Mastiff de Aragon, a fost multa vreme însoțirea oilor la pașune și apararea lor. Chiar daca în ziua de azi este tot mai puțin folosita la munca, rasa este iubita și apare din ce în ce mai frecvent în expoziții.

Ideea de a scrie din nou despre acești câinii grozavi ne-au dat-o chiar… spaniolii. La Europenele de la Barcelona, în ciuda „uzanțelor”, nu s-a organizat nimic pentru popularizarea raselor naționale spaniole. Atunci, de ce nu am face-o noi, în revista?!

De prin secolul al XIII-lea, Spania a cunoscut o perioada de înflorire economica datorata exploatarii intensive a oilor care produceau un nou tip de lâna, numita merinos.

Mari turme pașteau pe teritoriul Spaniei, petrecându-și iarna pe câmpiile calduroase din sud și vara în munții Pirinei, în nordul țarii. Turmele erau pazite nu numai de ciobani, ci și de Mastiffi mari și puternici. Aceștia erau câini puțini pretențioși, independenți, rezistenți la condițiile meteorologice care îi încercau din greu.

Literatura și artele plastice spaniole sunt pline de reprezentari ale acestor câini, faimosul tablou Las Meninas, al pictorului Velasquez fiind un exemplu al celebritații lor. Mastiffii sunt înfațișați în toate lucrarile plastice în fruntea, pe flancurile sau în urma turmelor, ceea ce demonstreaza ca au fost, înca de la început, așa cum au ramas și astazi, câini perfecți de lucru.

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Aragon și Castilia
În Evul Mediu, creștinii din nordul Peninsulei Iberice erau în permanent razboi cu maurii care cucerisera partea de sud, și unii, și ceilalți dorind sa obțina supremația asupra teritoriul pe care astazi îl numim Spania. Regiunea ocupata de creștini era împarțita în doua regate – Aragon și Castilia – cu forme de relief și stiluri de viața diferite.

Drept rezultat, și câinii utilizați în pastorit, deși cu radacini comune, s-au selecționat în doua rase, caracteristicile fiecareia fiind dictate de condițiile de viața.

Pe netedele și întinsele terenuri ale Castiliei era utilizat Mastifful Spaniol – câine foarte puternic, cu par scurt. Heterogenul și abruptul pamânt al Aragonului a dat naștere Mastiffului de Pirinei – un uriaș acoperit cu o frumoasa blana lunga. Timp de secole, râul Ebru a fost granița naturala între cele doua tipuri de moloși.

Pirineii adaposteau numeroase animale salbatice, printre care lupi și urși, împotriva carora era utilizat magnificul câine protector numit în aragoneza veche Mostin. Pentru a fi cât de cât protejați, Mastifii de Pirinei purtau la gât zgarzi metalice speciale, cu colți ascuțiți, numite carlanca.

Istoria moderna
Prin anii 1930, a venit și vremea când marii pradatori salbatici aproape au disparut din Spania, iar fermierii nu au mai avut nevoie de acești câini mari. Apoi a venit și Razboiul Civil! În plus, economia mondiala era în plina criza… O combinație care a fost aproape fatala rasei. Doar o mâna de crescatori pasionați s-au luptat sa faca fața situației, încapațânându-se sa salveze Mastifful de Pirinei de la dispariție.

În 1946, a fost elaborat un Standard al rasei, aprobat de FCI. Trei exemplare originare din centrul Spaniei, reprezentând tipul considerat ideal, întâlnit la ferme, paznic de oi, dar folosit și la vânatoare, au fost luate ca model. Standardul preciza ca aceasta este o rasa de talie medie, cu picioare lungi, un mascul adult cântarind în jur de 50 kg.

În 1981 a fost aprobat un nou Standard. Scopul principal al acestei schimbari era recuperarea tipului mai vechi, care avea o talie mai mare și era mai puternic, fiind folosit la lucrul cu turmele de oi. Liniile de sânge care produceau exemplare masive aproape disparusera în perioada anilor 1970, nemafiind utili din cauza ca lupii fusesera aproape complet exterminați. Pe de alta parte, transhumanța tradiționala nu se mai practica, economia moderna luând locul îndeletnicirilor arhaice.

Așa ca rasa parea ca nu mai are nici o utilitate; în acea vreme, mulți câini au fost uciși, alții castrați, foarte puțini au fost crescuți de o mâna de entuziaști care au fost din nou nevoiți sa lupte pentru salvarea rasei. Acești pasionați aveau, însa, mai mult sentimente decât cunoștințe științifice, iar selecția rasei a fost facuta destul de dezorganizat. În 1981 a fost fondat Clubul Spaniol al Mastiffului de Pirinei. Nu a fost ușor pentru membrii acestuia sa ajunga la un consens în privința tipului unic al rasei.

Deși Standardul era suficent de clar, au fost înregistrați câini foarte deosebiți între ei, care erau înscriși în expoziții la aceeași rasa, deși diferențele de la un câine la altul erau mari. Lipsa de tipicitate era frecventa.

În zilele noastre, la capatul unui drum care traverseaza o perioada atât de lunga, exemplarele de Mastiff de Pirinei înscrise în expoziții sunt foarte tipice și prezinta o buna uniformitate a caracterelor, rezultat obținut în urma eforturilor concertate ale crescatorilor și specialiștilor, care a trebuit sa se puna de acord, mai întâi, apoi sa puna în practica, cu consecvența, un plan comun de îmbunatațire a calitații șeptelului.

În ceea ce privește temperamentul, Mastifful de Pirinei este simpatic, calm, are un caracter deosebit, lasa o impresie buna. El este deosebit de inteligent, capabil sa atace, dar numai daca este provocat, și nu din frica, deoarece nu se sperie de straini. Are o relație foarte buna cu ceilați câini, este binevoitor, prietenos, dar când este vorba de lupta devine rapid, exploziv, conștient de puterea lui uriașa.

Popularitatea rasei crește încet, dar sigur, și peste granițele țarii de origine. Primul exemplar importat în România, Raba Szepe Basa Pedro, a fost adus din Ungaria, provine din parinți campioni crescuți în Spania și se afla în Sfântu Gheorghe.

Elemente de Standard
Generalitati:
extrem de puternic, dar fara a fi greoi sau apatic. Afectuos, calm, tolerant fața de ceilalți câini.

Cap:
raport cranio-nazal 5/4. Stop slab marcat. Bot gros, comisura labiala marcata.

Corp:
dreptunghiular, foarte puternic, agil, zona renala lunga și puternica. Greaban marcat. Crupa lata, înclinata la 450.

Membre:
osatura groasa, aplomburi drepte. Angulații medii.

Piele:
toate mucoasele sunt negre.

Par:
des, cu fir gros, niciodata lânos. Pe spate, lungimea ideala este de 6-9 cm.

Culoare:
fond alb, cu sau fara pete mari, bine definite, de culoare gri, auriu, brun, negru, bej sau marmorat. Obligatoriu masca și urechi colorate, vârful cozii și al membrelor albe.

Înaltime ideala:
masculi – peste 81 cm, femele – peste 75 cm.