Pe 6 ianuarie, de Bobotează, se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă

De: Carmen Ulian / 06.01.2015, 08:00
Pe 6 ianuarie, de Bobotează, se încheie ciclul sărbătorilor de iarnă
Românii sărbătoresc astăzi, pe 6 ianuarie, Boboteaza sau Botezul Domnului, care încheie ciclul sărbătorilor de iarnă.

Pe lângă înțelesurile creștine – momentul nașterii spirituale a Mântuitorului – săbătoarea de Bobotează are și trăsături de mare sărbătoare populară.

În ziua de Bobotează are loc sfințirea apei, în timpul slujbei de Iordan. Pregătirea acestui moment se face, și astăzi, cu multă atenție, în fiecare comunitate.

Locul de desfășurare a slujbei se alege împreună cu preotul satului, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel puțin o fântână -, în imediată vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea în vase mari de lemn și, tot acum, se tăie, la rău, o cruce mare de gheață. În jurul acestei cruci sau în jurul crucii care se află în mod normal în curtea bisericii, se desfășoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunității.

După slujba de sfințire a apei, transformată în agheasmă, fiecare sătean își ia apa sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă „Chiraleisa”- pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii – și toarnă câte puțină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunși acasă, oamenii sfințesc cu agheasmă șură, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casă și interiorul casei.

Bobotează – practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice

Bobotează cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creștine adaugandu-se practici populare de purificare a spațiului și de alungare a spiritelor malefice.

În Bucovina, purificarea aerului se făcea, cândva, prin focuri și fumegatii, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Această manifestare avea loc imediat după sfințirea apei când ținerii se retrăgeau pe locuri mai înalte, având asupra lor cărbuni aprinși ce fuseseră folosiți anterior la aprinderea secaluselor, și aprindeau focurile de Bobotează.

Rugul era făcut din vreascuri și frunze uscate strânse de feciori cu o zi înainte. Ținerii cântau și dansau în jurul focului și săreau peste foc, atunci când acesta se mai potolea, în credința că vor fi feriți, astfel, de boli și de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinși cu care, odată ajunși acasă, afumau pomii din livadă în scop fertilizator. De asemenea, înconjurau casa cu pulberea folosită că încărcătură pentru secălușe crezând că, în acest fel, casa va fi ferită de primejdii, mai ales de trăsnete.

În cele trei zile, cât ține Bobotează în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii și rudele obișnuiesc a se colindă reciproc, după cum există comunități în care, în aceste zile, reapar mascații. Tinerii, mascați în babe și moșnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fețe de măritat, obiceiul fiind o reminiscență a cultului moșilor și strămoșilor precum și a unor vechi practici fertilizatoare.

Cel care scoate crucea din apă de Bobotează va avea noroc tot anul

Sărbătoarea amintește de cele petrecute la apa Iordanului, înainte că Iisus să pășească în viață publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani.

Evanghelia spune că Sfântul Prooroc Ioan l-a oprit pe Iisus, zicandui-I: „Eu am trebuință să fiu botezat de Ține și Tu vii la mine?”. Prin botezul lui Hristos, toată firea apelor s-a sfințit.

În momentul botezului, cerurile s-au deschis și s-a auzit glasul lui Dumnezeu: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”, iar Sfântul Duh s-a coborât peste Domnul Iisus în chip de porumbel.

Astfel s-a descoperit în chip văzut oamenilor Sfântă Treime: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Sfântul Duh.

Peste obiceiurile creștine de sfințire a apelor sau de scufundare a crucii s-au suprapus și multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote.

În această zi se sfințesc toate apele. Conform tradiției preotul aruncă crucea într-o apa, iar cel care o scoate din apa va avea noroc tot anul. Toți cei care vor bea din apa sfințită de-a lungul anului, postind și rugându-se, vor fi purificați.