Râzând de 35 de ani

Acum 35 de ani, mai exact în 3 octombrie 1969, câțiva entuziaști ai umorului de calitate s-au hotarât sa îndrepte moravurile vremii. Și, pentru ca denumirea „Ridendo” se potrivea ca o manușa, au început sa adune tot ce era mai bun în umorul de pe malurile Begai.

Lui Ion Velican, Damian Ureche, Iosif Costinaș și celorlalți membri fondatori ai Cenaclului de satira și umor „Ridendo” li s-au alaturat în scurt timp alți și alți umoriști, mulți dintre ei ajungând celebritați naționale și internaționale.

Epigramiști, autori de cronica ritmata, de poezie în grai, de proza umoristica, dar și mulți caricaturiși și creatori de desen satiric.

Dueluri la ARLUS

O buna bucata de vreme, „ridendiștii” se „manifestau” în Sala de Marmura de la ARLUS („Casa Prieteniei Româno-Sovietice”). Întâlnirile, totdeauna în ultima zi de luni a fiecarei luni, deveneau șezatori cu public, public care de multe ori trebuia sa stea în picioare. Caricaturile și recitalurile, dar și duelurile dintre cenacliști faceau deliciul asistenței.

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

La acestea, de departe, se remarca Dimitrie Jega, cel care a devenit ulterior președintele clubului. Pe aceasta tema a ramas antologic disputa desfașurata în fața publicului dintre Damian Ureche și Dimitrie Jega.

Provocarea a fost lansata de primul, cu un distih: „S-a înecat Ridendo-n Bega/ Amarât și plin de Jega”. Dupa câteva secunde, maestrul Jega a raspuns: „Vin pe Bega de curgea/ Și Ureche se-neca”. Astfel de înțepaturi amicale, care de multe ori se transformau în adevarate turniruri, erau o adevarata moda între cenacliști.

Monștri sacri

Daca „la intern” faima cenaclului este data atât de epigramiști, cât și de caricaturiști, incontestabil, pe plan internațional, clubul a fost facut cunoscut de caricaturișii de renume care s-au lansat sau au activat în cadrul lui.

Aventura a început la scurt timp dupa ce Dimitrie Jega a preluat președinția „Ridendo” (1972), când acesta a remarcat un tânar caricaturist în paginile cotidianului local „Drapelul Roșu”. Tânarul era Ștefan Popa Popa’s. Tot la caricatura și grafica satirica, din cadrul cenaclului Ridendo s-au remarcat Nic Lengher și NERO – Neiboșa Rosici.

Dintre epigramiști, în afara de maestrul Jerga, alte nume mari de membri sunt Ion. I Mioc, Ioan Martin, Ionel Iacob Bencei (actualul președinte), Virgil Șchiopescu, Petru Chira și alții.

Fentarea cenzurii

La cheful de dupa o întâlnire „Ridendo”, redactorul-șef de atunci al revistei „Urzica”, Niculae Stoian, a început sa vorbeasca despre „opera lui” (poezii de lauda pentru „iubiții conducatori și Partid”): „Eu scriu prostii dintr-astea, ca sa va țin spatele în , sa puteți sa mai treceți voi de cenzura”.

De cenzura, caricaturile mai scapau și fiindca nu erau înțelese. De exemplu, caricatura lui Mihai Stanescu, publicata în 1983 pe prima pagina a revistei olandeze de caricatura „Lachen mag…” a fost înțeleasa de secretarul cu propaganda drept: „Deținut comunist, care continua lupta de clasa”.

Amintiri despre „Ridendo”

„O întâmplare haioasa a avut loc la o întâlnire la Craiova. În ’80, s-a întâlnit Ridendo cu cenaclul craiovenilor, la ei acasa. Ne-au cazat la Depoul CFR, iar întâlnirea a avut loc la Grupul Școlar CFR. Așa ca intra Jerga, cu grupul în urma lui în sala, și ramânem toți blocați. Craiovenii adusesera fanfara școlii sa ne cânte.

Tot așa, la o întâlnire de la Jamu Mare. La plecare, Dimitrie Jega ne-a spus sa nu cumva sa ne prinda ca plecam cu vreo sticla de pe acolo. Ei bine, se termina întâlnirea, ne întoarcem în Timișoara, și, când sa coboare din autobuz, Jerga se împiedica și scapa geanta, care se deschide. În ea, plin de sticle, toate facute zob” Nic Lengher

„Era frumoasa «epoca de glorie» a cenaclului, când acesta exista în forma cea mai vie, prin numeroase șezatori-spectacol, în mediul universitar, dar și în instituții, întreprinderi economice, în cele mai variate locuri și cu diferite ocazii. Pe lânga aceste «deplasari», Timișoara acelei epoci știa despre serile umoristice deschise ce aveau loc la sediul din Piața Vasile Roaita” Alexandru Jivan

„Într-o vreme… când adulții pareau ca sunt «ferm angajați» sa continue confuzia de a cauta o Lume Noua, ba pe «drumul construirii…», ba pe «drumul (impracticabil al) desavârșirii ei…», eu care eram tânar și la trup curat (parol!) – neștiind încotro(ceni) s-o apuc, am luat-o pâș, pâș, pe poteca ce ducea spre ținuturile Umorului” Ștefan Buzarnescu

„Toamna vieții la Ridendo: Martin și Jega au pierit/ Mioc pleca spre zari senine/ Virgil Șchiopescu a murit/ Iar Chira nu se simte bine” Ionel Iacob Bencei

Vlad V. Vladila

Banateanul