Whippet

Iata un câine despre care se poate spune ca nu a prea avut noroc! A fost, pe rând, confundat cu stramoșul sau, Ogarul Englez, apoi considerat câine de lux la curtea regilor, dar devenind, cu timpul, „calul saracilor”, pentru ca mai târziu, în primul sfert al veacului trecut, sa fie ignorat în expozițiile de frumusețe și chiar amestecat, de-a valma, cu rasele de vânatoare.

Ba mai mult: deși este o rasa britanica, AKC a înregistrat în Cartea sa de origini primul Whippet, pe nume Jack Dempsey, în 1888, în timp ce englezii au recunoscut rasa abia doi ani mai târziu! Bietul Whippet și-a gasit cu greu locul. Și, sa știți, chiar daca celebra casa pariziana de moda Hermes l-a adoptat drept model, nici aceasta postura nu îl definește prea bine, deși este un câine deosebit de elegant, este un atlet perfect și un sofisticat „accesoriu vestimentar”.

Se pare ca nimeni nu poate spune cu exactitate când și de unde a aparut rasa. Deși câini asemanatori Whippetului sunt reprezentați în arta chiar din antichitate, originile rasei sunt neclare. În anul 1650, îi gasim urmele în Franța! Un admirator al dinastiei Stuart a oferit doi „ogari de talie mica” Henriettei, sora regelui Carol al II-lea al Angliei, refugiata în Franța din cauza razboiului civil care izbucnise.

Din acel moment, Whippetul „englez” a început sa fie foarte apreciat la curtea regilor francezi și a devenit o veritabila sursa de inspirație pentru artiști: formele armonioase ale corpului sau fin dar musculos, privirea expresiva și puritatea liniilor, dar și calmul „britanic”, au facut din el un excelent model.

Dintre numeroșii pictori carora le-a „pozat” îl amintim pe Jean-Baptiste Oudry, care i-a pictat, în 1725, pe Misse și Turlu, cei doi Whippeți ai lui Ludovic al XV-lea. Ceva mai aproape de zilele noastre, Marianne, soția lui Lamartine, a imortalizat un Whippet într-unul dintre tablourile ei. Toate aceste momente din istoria rasei îi fac pe chinologii francezi sa cam strâmbe din nas, deoarece, în accepțiunea generala, Whippetul, așa cum îl cunoaștem astazi, este considerat o creație britanica.

În Culise cu Mădălina Bellariu – Despre visuri, emoții și viața din spatele camerelor

Cravata Galbenă, în premieră în Statele Unite, la Festivalul de Film de la Santa Barbara

Totuși, destul de mult timp englezii nu l-au prea bagat în seama. O lista a raselor de câini, cuprinsa în Encyclopedia Britannica (în 1788), nu pomenește nimic despre vreun ogar de talie mica, dar conține o ilustrație cu un câine foarte asemanator Whippetului, numit însa… Câine Turcesc Fara Par.

Destinul Whippetului s-a modificat radical cam prin a doua jumatate a secolului al XIX-lea, când a început sa se faca în mod clar diferența între el și Greyhound și a devenit foarte apreciat la vânatoarea de iepuri. Considerat, o buna bucata de vreme, drept câine de lux și participând doar întâmplator la partidele de vânatoare, în aceasta perioada el a suferit și o schimbare de „statut social”, de creșterea lui ocupându-se preponderent muncitorii de la fabricile și minele din nordul Angliei, în zona orașelor Manchester și Liverpool.

Acești oameni, iubitori de animale precum tot englezul, erau prea saraci pentru a-și permite distracțiile la moda, între care cursele de cai erau la mare preț. Și-atunci când ești englez și nu-ți permiți un cal de curse, cel mai simplu este sa inventezi cursele de câini și rasele cele mai „economice” pe care sa le folosești la aceste curse! Astfel, ogarii de talie mai mica au devenit, și chiar au fost porecliți, „Greyhoundul saracului” sau „calul de curse al saracului”.

În timpul liber, muncitorii își puneau Whippeții sa se întreaca pe câmp sau pe strazile orașelor, în așa-numitele rag races, „alergarea dupa cârpa”. Simplu și eficient: reușeau sa se distreze și sa simta emoțiile unui proprietar de cai de curse, dar fara prea mare cheltuiala. În plus, acești câini erau foarte utili la vânatoarea de animale mici, în special la iepuri.

Probabil ca pentru crearea Whippetului modern s-au folosit atât ogarii de talie mica existenți de secole, cât și exemplarele rezultate din împerecheri între Greyhound și Terrieri. Amuzant (dar și derutant) este ca cei care scriu despre istoria Whippetului amintesc despre un aport de sânge de Bedlington Terrier (rasa aparuta, ce-i drept, în prima jumatate a secolului al XIX-lea), dar, când este vorba despre obținerea Bedlingtonului, mulți spun ca unul dintre stramoșii rasei a fost Whippetul! Din toata aceasta balmajeala, adevarul este ca și Bedlingtonul are „urme” de ogar, dar și Whippetul a primit o „porție” buna din temperamentul Terrierilor.

Caracteristici
Analizând aspectul Whippetului, un șugubaț a „comis” urmatoarea descriere: Whippetul are cap de șarpe, gât de lebada, spinare de crap și coada de șobolan! Considerata jignitoare de unii, foarte amuzanta de alții, aceasta descriere nu contrasteaza flagrant cu realitatea. Dar, dincolo de aspectul lui un pic cam ciudat, Whippetul are multe alte atuuri care îl fac sa fie astazi unul dintre cei mai populari ogari.

Talia redusa, parul scurt și ușor de întreținut, precum și temperamentul deosebit de agreabil sunt calitați care au facut ca el sa devina un perfect câine de familie și este o placere sa-l ai alaturi de tine în casa. Este sportiv, plin de energie, un adevarat argint-viu, oricând gata sa țâșneasca pe pista de curse, se preteaza perfect și la dresajul de disciplina și da dovada de „profesionalism” în Agility – așadar este câinele ideal pentru un stapân caruia îi place sportul. În același timp, știe sa se comporte perfect ca tovaraș al unei bunicuțe, tandru, liniștit și foarte puțin pretențios.

Aceasta adaptabilitate este, în primul rând, rezultatul dorinței lui de a fi, oriunde și oricum, alaturi de stapânul pe care îl adora. Este un câine foarte sociabil și iubitor și deosebit de sensibil. Daca vreți sa-l determinați sa va asculte, sau daca a facut o prostie, nu trebuie sa țipați la el. Cu calm și cu blândețe obțineți de la el tot ce va doriți și, de aceea, este foarte simplu sa va educați puiul de Whippet. Acest câine ar face orice pentru a va fi pe plac. V-ar urma și daca ați sari în foc!

Daca sunteți trist, se lipește de dumneavoastra plin de iubire și înțelegere, iar daca sunteți vesel, țopaie de bucurie și va aduce mingea sa va jucați. În schimb, marele lui defect este ca suporta foarte greu singuratatea. Daca sunteți nevoit sa-l lasați singur în casa câteva ore bune în fiecare zi, mai bine luați-va o pisica sau înca un câine pentru a-i ține companie.

Trebuie sa va învațați puiul de Whippet sa stea singur, chiar din ziua în care îl luați. Când plecați, lasați-i, de exemplu, televizorul deschis. Îi place sa urmareasca imaginile de pe ecran și nu se mai simte abandonat. În orice caz, Whippetul nu este un câine pentru o persoana care lipsește zilnic de acasa mai mult de 7-8 ore.

Întreținere
Blana lui scurta nu acumuleaza praful sau umiditatea. Practic, este suficient ca saptamânal sa fie masat pe tot corpul cu o manușa se cauciuc, pentru a îndeparta parul mort. În plus, este un cațel care se „spala” singur, precum pisicile, pentru ca-i place sa fie curat, și nu miroase „a câine”, ci ia mirosul casei ori al stapânului. De multe ori auzim spunându-se despre el ca este slab și pirpiriu.

Fals! Daca este hranit corect, el este pur și simplu zvelt, uscat și musculos ca un alergator. Nu este mofturos, dar nici foarte mâncacios, iar crescatorii recomanda ca, în cazul în care optați pentru hrana uscata industriala, sa i-o administrați înmuiata, pentru a facilita digestia. Contrar parerilor emise de unii nespecialiști, Whippetul nu este nici fragil, nici bolnavicios. Totuși, sistemul lui cardio-pulmonar are unele particularitați care impun precauții suplimentare la folosirea anestezicelor.

Chiar daca îl vedem deseori tremurând, aceasta nu înseamna ca-i este frig tot timpul. De multe ori, aceste tremuraturi sunt rezultatul nerabdarii, al unei stari de excitație sau de nervozitate. Pentru a se face înțeles, Whippetul nu latra, ci tremura – este maniera lui de a comunica. Dar, având parul scurt, este exclus sa fie ținut iarna afara, trebuie ferit de temperaturile extreme și de expunerea la intemperii; daca ploua, o data întors de la plimbare, trebuie imediat uscat.