7 mituri despre introvertiți

De: Mihaela Enache / 29.08.2013, 11:00
7 mituri despre introvertiți
Buzele lipite, crispat, stând în colț sorbindu-și vinul - aceasta este o imagine stereotipă a unui introvertit. Evitarea contactului social și mereu cu un aspect de persoană speriată și cam tâmpită este modul în care oamenii definesc introvertiții. Iată 7 mituri despre introvertiți.

1. Nu le place să vorbească

Nu fac conversație, nu vorbesc și nu interacționează cu alți oameni. De fapt, ei merg până într-acolo încât sunt mizantropi. Cu toate aceste, cel mai probabil nu este adevărat. Cu toții știm că acești pur și simplu preferă să nu-și piardă timpul vorbind nonsensuri.

2. Gândesc și arată într-un mod sălciu

Introvertiții poartă ochelari. Sunt ca geeks-ii, doar că tâmpiți. Ei doar nu vor să fie vizibili.

3. Un simț scăzut al felului de a se îmbrăca

Introvertiților le lipsește simțul pentru haine. Ei poartă culori pastelate, plictisitoare și se îmbracă într-un mod convențional, la fel de „plictisitor”. Acești nu sunt prea interesați nici de felul în care se îmbracă.

4. Le lipsesc calitățile de lider

Ei nu pot conduce sau nu pot fi într-o situație în care sunt cei responsabili. Ei chiar nu pot ocupa centrul scenei sau convoca o reuniune și conduce discuții. Ei se simt doar mai confortabil să primească ordine.

5. Nepoliticoși și condescendenți

Din moment ce introvertiții continuă să vorbească la un nivel minim, ei preferă să fie tăcuți. Chiar dacă vorbesc, pur și simplu nu înțeleg cum să aprindă o conversație, astfel încât sfârșesc prin a părea nepoliticoși și condescendenți.

6. Jucători de echipă ineficienți

Ai putea crede că, din moment ce nu vorbesc, introvertiții pot face doar muncă manuală și nu pot avea decât o contribuție redusă în ceea ce privește vorbitul cu colegii de echipă, coordonarea, armonizarea și menținerea comunicării. Orice fel de lucru care implică vorbitul probabil că e ceva de care ei ar putea să nu fie capabili.

7. Timizi

Introvertiții nu vorbesc pentru că sunt timizi. Ei se tem de oameni. Ei nu interacționează fără un motiv anume. Ei nu pot avea discuții de tip „small talk” și preferă să evită conversațiile pe cât mai mult posibil. De fapt, vorbitul le face să simtă că au limba legată, devin nervoși și conștienți de sine, ca și cum toată lumina s-ar fi îndreptat înspre ei.