Interviu: Jemima Kirke, despre rolul din „Sex Education”: Este un personaj antagonic, cu o percepție imperfectă despre feminism

Serialul „Sex Education” a revenit pe Netflix pentru al treilea sezon pe 17 septembrie, cu un personaj nou, Hope Haddon, interpretat de Jemima Kirke.

În acest nou an școlar, Otis are parte de experiențe sexuale ocazionale, Eric și Adam au, oficial, o relație, iar Jean așteaptă un copil. Hope, noua directoare a școlii, încearcă să readucă spiritul excelenței la Moordale, Aimee descoperă feminismul, Jackson se îndrăgostește și încă mai plutește în aer amenințarea unui mesaj vocal rătăcit.

Jemima Kirke a vorbit într-un interviu remis Apropo despre cum a ajuns să joace rolul Hope Haddon, despre cum este să filmezi în pandemie și și-a descris personajul drept unul antagonic, cu o percepție imperfectă despre feminism.

Iată mai jos interviul cu Jemima Kirke

Cum ai ajuns să joci acest rol? Erai fan „Sex Education”?

JEMIMA KIRKE: Eram mare fan. Este o poveste destul de directă, ca să fiu sinceră. L-am sunat pe agentul meu și i-am spus: „Spune-le că ador serialul și că, dacă este vreo șansă să joc în el, o fac”. Cred că există o corelație între ce am făcut în serialul „Fetele” și ce se face în „Sex Education”. Părerea mea este că serialul „Fetele” a pavat drumul pentru un alt fel de limbaj la televizor. Sunt foarte bucuroasă că a putut face asta, pentru că a dus la apariția unor seriale ca „Sex Education”, care se adresează acestei noi generații de tineri spectatori. Așadar, atunci când i-am contactat, am vrut în primul rând să complimentez echipa și să-i felicit. Iar apoi, după câteva luni, mi s-a oferit acest rol, lucru la care nu mă așteptam.

Te-ai alăturat unui nou serial, ai cunoscut o echipă nouă și ai filmat în timpul pandemiei de COVID-19. Presupun că a fost o provocare. Cum a fost această experiență?

KIRKE: Când filmezi un serial sau un film te simți ca într-o tabără de vară. Ești într-o mică bulă care devine lumea ta și nimic nu mai există în jurul ei. Așa m-am simțit și când am filmat pentru „Sex Education”. Cu excepția procedurilor și precauțiilor pentru COVID, totul mi s-a părut normal. Majoritatea actorilor sunt puțin mai tineri decât mine și a fost o atmosferă plină de entuziasm și energie în fiecare zi pe platou. A fost tipul de energie pe care mi-l amintesc de la filmările pentru serialul „Fetele”.

Cu ai descrie personajul pe care îl interpretezi, Hope Haddon, și ce ți-a plăcut la ea din perspectiva unui actor?

KIRKE: Hope este o profesoară de succes, o feministă de școală veche, căreia îi revine sarcina dificilă de a îmbunătăți liceul Moordale și reputația acestuia. La început, ea pare a fi chiar cool, relaxată și cu picioarele pe pământ, poate chiar progresistă. Are o calitate enigmatică și magnetică, o îndrăzneală care îi intrigă pe elevii de la Moordale. Dar pe măsură de sezonul avansează, înțelegem că Hope este de fapt foarte tradiționalistă și vrea să transforme școala într-un fel de instituție opresivă și excesiv de severă. Cred că este un personaj antagonic, unul pe care nu l-a mai avut serialul până acum. Rolul m-a intrigat pentru că Hope are ceva cu care pot empatiza, în ciuda diferențelor dintre noi. O concepție greșită despre mine este faptul că sunt o persoană nonconformistă, precum personajul pe care l-am jucat în „Fetele”. De fapt, cred că mă identific mai mult cu Hope și cu nevoia ei de a ține totul sub control. Pot fi destul de rigidă în perspectiva mea și dedicată ordinii, sensului și logicii. Deci am fost încântată. Mi-am spus: „E ceva ce pot face.”

Hope intră dansând în Moordale în timpul adunării de dimineață. Ne poți spune câte ceva despre asta și despre cum ai gândit stilul în care dansează?

KIRKE: A fost dificil pentru că, da, în general ți-e teamă să interpretezi ceva și să te prostești în fața unei mulțimi. Dar acea primă scenă a fost importantă pentru a-mi da seama cum dansează Hope și nu cum aș dansa eu, iar colaborarea cu coregraful a fost distractivă. Iar când ești mascat și protejat de un rol, lucrurile nu sunt atât de jenante. Hope știe să danseze. A fost la câteva petreceri și știe cum să pară că se distrează.

Ne poți spune câte ceva despre look-ul lui Hope în acest sezon – ruj intens aplicat perfect, salopete simple, pantofi albi – și cum o diferențiază de elevii de la Moordale?

KIRKE: Culorile din serial sunt atât de vibrante, iar ideea a fost să-i creăm o imagine puțin mai ștearsă, mai închisă, mai simplă. Costumele îi conferă un look militant, conservator, un aspect important pentru personaj. Dar am vrut ca ea să fie și atrăgătoare și să aibă o latură seducătoare, de aceea are părul pieptănat într-o parte, peste un ochi și poartă ruj intens.

Pe măsură ce încearcă să schimbe lucrurile la liceu și începe să implementezi noi reguli, Hope intră în repetate rânduri în conflict cu Cal, un elev non-binar. Ne poți spune câte ceva despre dinamica dintre ei și cum a fost să colaborezi cu Dua Saleh?

KIRKE: Cal reprezintă exact opusul ideilor și convingerilor lui Hope. Cal vrea doar să-și găsească identitatea, pe când Hope este complet dezinteresată de identitatea individuală a cuiva. Iar atitudinea ei este în complet contrast cu societatea zilelor noastre care se concentrează pe definirea identității oamenilor, iar asta reprezintă Cal în serial. Hope le suprimă individualitatea elevilor. Deși acest lucru nu pare important pentru unii, pentru Cal, nu înseamnă doar o suprimare a libertății de exprimare, dar și a esenței personalității oamenilor.

Din multe puncte de vedere, Hope este în antiteză cu dr. Jean Milburn. Cele două joacă împreună în câteva scene aprinse în acest sezon. Ne poți spune câte ceva despre dinamica dintre ele și cum a fost să colaborezi cu Gillian Anderson?

KIRKE: Gillian a fost foarte îngăduitoare când mi-am uitat replicile și ea nu și le-a uitat niciodată pe ale ei. La fel a fost și când i-am spus „Gillian” în loc de „Jean”, lucru care s-a întâmplat destul de des. Cred că ambele personaje se simt amenințate unul de celălalt. Când se întâlnesc, miza este mare pentru amândouă. Fiul lui Jean se află în grija lui Hope. Iar Hope are idei complet diferite față de ale lui Jean. Este un lucru descurajator pentru un părinte. Iar Jean a scris o carte despre școala pe care o conduce Hope, făcându-i treaba și mai grea. E multă tensiune între cele două.

Laurie Nunn, creatoarea serialului, a declarat că a introdus în mod intenționat momente în acest sezon care să evidențieze imperfecțiunile concepției pe care o are Hope despre feminism. Cum ai abordat acest aspect al personajului?

KIRKE: Când cineva are o gândire în alb și negru, precum Hope, totul devine un argument în sprijinul mentalității sale. Hope este genul de feministă care crede că poți fi feministă doar dacă ajungi să fii la putere, de exemplu, să devii director sau să ai succes în afaceri. Ea încă se străduiește să fie genul de feministă care este în competiție cu bărbații. În lumea de azi, știm că a fi feministă nu are nicio legătură cu a fi în competiție cu bărbații sau a fi ca ei. Este vorba despre a fi acceptată așa cum vrei să fii ca femeie. Indiferent dacă vrei să fii escortă sau mamă casnică, acea alegere trebuie să fie dreptul tău. În concepția lui Hope nu există mai multe variante, fiind o mentalitate foarte limitată când vine vorba de o alegere feministă. În realitate, există un spectru foarte larg de alegeri feministe.

CITEȘTE ȘI: Netflix te invită la TUDUM, primul eveniment internațional pentru fani, în septembrie

Foto: Netflix