Mini on ICE

Noul Mini Cooper a descins din parinti campioni, si nu oriunde, ci pe zapada si gheata din Raliul Monte Carlo al anilor ’60. De aceea, nu va mirati sa-l descoperiti la Cercul Polar, in Finlanda, alaturi de Rauno Aaltonen, celebrul pilot care a condus originalul spre victorie.

Pedigree

Poate credeati ca Mini e gandit sa strabata doar strazile oraselor si pregatit cel mult pentru o plimbare la mare, in doi. Ei bine, originalul din anii ’60 a contrazis toate asteptarile si a avut o glorioasa activitate competitionala. Printre multele succese, a castigat de trei ori Raliul Monte Carlo, ultima data in 1967, cand a fost condus de Rauno Aaltonen, unul dintre primii «finlandezi zburatori» (denumirea le-a fost data pilotilor nordici in urma prestatiilor de pe probele speciale).

Acelasi Rauno Aaltonen – astazi in varsta de 67 de ani, responsabil cu programele de conducere avansata si pilotaj pentru grupul BMW – a organizat si acest curs de descoperire a abilitatilor noului Mini Cooper pe teren mai mult decat alunecos, mai exact pe suprafata unui rau inghetat, chiar la Cercul Polar. Rauno este cel care, in 1977, a creat scoala de pilotaj a uzinelor BMW – M training –, astfel incat cei peste 25 de ani de predare a unor tehnici avansate de conducere au facut din el unul dintre cei mai respectati oameni din bransa. Nu mai trebuie sa va spun ca ardeam de nerabdare sa fim pusi la lucru.

Spirit neschimbat

Desi este net mai mare si mai greu, dar si mai puternic decat originalul, Mini Cooper a fost proiectat in ideea de a pastra nealterata principala calitate a predecesorului: agilitatea.

Pentru a demonstra acest lucru, Mini si Aaltonen Motorsport ne-au pregatit cateva trasee cu diferite grade de dificultate, desenate pe suprafata de gheata a unui rau, dotand in acelasi timp toate masinile cu excelente anvelope de iarna, cu cuie. Era si normal, 90% din populatia Finlandei foloseste aceste anvelope, desi nu se deplaseaza pe lacuri sau pe rauri inghetate, ci pe dumuri lipsite de cea mai elementara aderenta. Daca va ganditi ca inclusiv unii biciclisti au asemenea anvelope, o sa va dati seama la ce ma refer.

Pentru inceput si pentru a ne obisnui cu aderenta si cu comportamentul masinii, am parcurs un slalom paralel, cu tenta de competitie, unde de fapt am incercat delicat sa ne impunem propriile intentii – stiti voi, derapaje, frane de mana, franat cu piciorul stang si alte artificii juvenile sau mai profesioniste.

Apoi, pe circuit, Rauno ne-a sugerat sa facem incercari cu asistenta electronica ASC+T atat cuplata, cat si decuplata, tocmai pentru a simti diferenta. In cazul in care folosesti aceste sisteme electronice in momentul unui derapaj, pentru a-l contracara este obligatoriu sa contrabrachezi, deoarece sistemul nu te lasa sa anihilezi derapajul prin accelerare. In cazul in care te simti stapan si decuplezi asistenta electronica, vei putea controla masina din apasari ferme si scurte pe accelerator, aproape fara a contrabraca – depinde cat esti de abil –, dar asta se recomanda doar pe drumuri inchise circulatiei, in trafic fiind intotdeauna mai bine sa contrabrachezi si sa reduci viteza progresiv.

Cireasa pe tort

Luni, cand am aterizat, erau minus 22 de grade Celsius si ma gandeam cu teama ca nimic nu o sa ma incalzeasca suficient pe timpul sederii mele la Rovaniemi. In scurt timp insa, mi-am dat seama ca ma inselasem si ca uitasem sa pun la socoteala sumedenia de saune, vinuri fierte, mancaruri pe baza de carne de ren si discoteci din oras. Dar cea mai intensa sursa de caldura, la propriu si la figurat, a aparut in ultima seara. Mi-am dat seama ca se pregatea ceva interesant inca de cand am zarit doua Mini Cooper S, dotate cu kit-ul John Cooper Works – adica 200 de cai, fratilor –, pe o platforma din fata hotelului Santa Claus, unde eram cazat. Am facut repede legatura cu specificarea din program: Taxi Ride with Rauno Aaltonen. Uitai sa va zic, anvelopele Michelin de curse, cu cuie impunatoare, montate pe roti de competitie Compomotive, incepusera sa-mi dea o idee asupra a ce avea sa se intample.

Am fost dusi cu un autobuz, prin noapte, la un restaurant rustic, unde se spune ca pe vremuri venea in vizite de lucru Leonid Brejnev. In fata, o sigla Mini sculptata in gheata si cele doua Cooper S JCW. La scurt timp, stateam pe locul din dreapta si defilam cu 120 de km/h pe o proba speciala, improvizata intre brazi, cu motorul urland la 6.000 de rot/min, anvelopele aruncand scantei in stanga si in dreapta si Rauno manuind cu repeziciune, profesionalism si calm comenzile micutei bombe.

Exact ca acum 37 de ani, indraznesc eu sa cred cu putin inainte de o succesiune de viraje stranse, unde agilitatea legendara a Mini-ului, combinata cu aderenta fantastica a anvelopelor de curse, m-a lasat cu gura cascata si cu o amintire de neuitat.

ProMotor