Prima pagină » Vedete » Trupul neînsuflețit al lui Ion Dichiseanu, depus vineri la Nottara; actorul va fi înmormântat sâmbătă, la Bellu

Trupul neînsuflețit al lui Ion Dichiseanu, depus vineri la Nottara; actorul va fi înmormântat sâmbătă, la Bellu

De: Ana Obretin / 21.05.2021, 08:37
Trupul neînsuflețit al lui Ion Dichiseanu, depus vineri la Nottara; actorul va fi înmormântat sâmbătă, la Bellu
Unul dintre cei mai iubiți actori din România, Ion Dichiseanu, a murit joi, la vârsta de 87 de ani, după peste 40 de ani petrecuți pe scena Teatrului Nottara, care i-a fost „acasă”. Trupul neînsuflețit al actorului va fi depus vineri, la ora 13.00, în foaierul Teatrului Nottara, iar cei care doresc îi vor putea aduce un ultim omagiu. Întregul proces se va desfășura cu respectarea normelor sanitare în vigoare.
Sâmbătă, la ora 10.00, cortegiul va pleca spre Cimitirul Bellu, unde va fi depus în capelă, iar slujba de înmormântare va avea loc ora 12.00. Ion Dichiseanu va fi înmormântat cu onoruri militare, potrivit instituției de spectacole.
Ion Dichiseanu a făcut parte din celebra „tripletă de aur” a Teatrului Nottara, alături de George Constantin și Cristea Avram și a jucat aici, în teatrul de pe bulevard, zeci de roluri care i-au adus gloria.
Povestea lui Ion Dichiseanu, bărbatul iubit de toate femeile și actor adulat, a început în Teatrul Nottara, în anul 1961, cu rolul care l-a făcut celebru, Antoniu, în spectacolul „Antoniu și Cleopatra”, de W. Shakespeare, după ce destinul l-a purtat pe multe și întortocheate căi.
S-a născut pe 20 octombrie 1933. Călătoria lui prin lume a început în gara din Adjud, așa cum îi plăcea să povestească, „printre pavilioanele CFR-ului”, căci tatăl lui a fost impiegat. Anii războiului au fost tumultuoși și i-au răpit unul dintre primele visuri de copil: să-și ia o bicicletă. Apoi, istoria a venit peste el, iar la aproape 10 ani, a ajuns într-un lagăr de lângă Salzburg, unde a petrecut aproape un an, până când a fost eliberat de americani. S-a întors în țară împreună cu familia și, pentru că i-au murit părinții, a fost nevoit să se întrețină, așa că și-a petrecut doi ani la o școală de ucenici, apoi a devenit student la Politehnică. Însă destinul lui era în altă parte…
Nepoata celebrului George Vraca, personalitate care avea să-i marcheze destinul, i-a sugerat să meargă la unchiul ei, pentru o audiție. Și, cu o intuiție extraordinară, George Vraca a ghicit în el, în acele câteva clipe în care băiatul timid a recitat un monolog din Othello, marele actor care avea să marcheze peste jumătate de secol de teatru în România. L-a trimis să dea examen la Institut, unde a fost admis al doilea din peste 300 de candidați, și de-abia atunci Ion Dichiseanu a simțit că se află pe drumul cel bun.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1959 și a plecat, împreună cu toată promoția lui, la proaspăt înființatul Teatru din Botoșani, unde au fost repartizați. Dar destinul avea să i se întâlnească din nou cu cel al lui George Vraca. Acesta l-a văzut pe scenă și l-a chemat la București să-i ofere rolul principal din „Antoniu și Cleopatra”. Și așa a început un traseu extraordinar în Teatrul Nottara, unde în cele peste patru decenii cât a urcat pe scenă a jucat roluri rămase în istoria teatrului românesc. După Antoniu, i s-a oferit rolul lui Alioșa în „Frații Karamazov”, în anul 1962, ambele spectacole în regia lui George Teodorescu. Tot în 1962, a jucat în regia lui Radu Penciulescu „Steaua polară” de Sergiu Fărcășan și rolurile au continuat în mari spectacole precum: „Oedip rege” de Sofocle, regia Mircea Marosin (1964), „O noapte furtunoasă: de I.L. Caragiale, regia George Rafael (1966), „Othello” de W. Shakespeare, regia Cornel Todea (1969), „Timon din Atena” de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1978), „Coriolan” de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1979), „Citadela sfărâmată” de H. Lovinescu, regia Mihai Berechet (1984), „Misterele Londrei”, un musical după „Pygmalion”, de G.B. Shaw, regia Dominic Dembinski (1995), „Îngeri în America” de Tony Kushner, regia Theodor-Cristian Popescu (1999), „Ce frumos e în septembrie la Veneția” de Teodor Mazilu, regia Nicolae Scarlat (2001), „Sărbători fericite” de Jean Poiret, regia Dinu Cernescu (2003).
De asemenea, Ion Dichiseanu a avut și o importantă carieră în cinematografie, jucând în peste 50 de filme, iar a doua iubire a vieții lui, pe lângă teatru, a fost muzica, la concerte umplând săli și stadioane întregi. A publicat volumele „Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză” și „Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”. Căci Ion Dichiseanu a avut și o viață privată tumultuoasă, nu puține fiind poveștile despre marile lui amoruri, istorisite ca-n cele mai frumoase romane de dragoste.
În anul 2019, a fost decorat cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Ofițer.