Carmen Avram – Amintiri de la Mama Rusia

– Care au fost experienţele tale cu URSS-ul înainte de
’89?
În afară de poveştile părinţilor mei, care au prins perioa­da „Ana
Pauker şi cu Dej au băgat spaima-n burgheji”, nu am avut prea multe
experienţe cu URSS. Ai mei au fost de cîteva ori în excursie şi
i-au adus fratelui meu tancuri de jucărie, că sovieticilor le
plăcea să se joace cu lucruri din astea.

– În general, întreaga economie a ţării noastre e un dezastru.
De ce ai ales acest subiect la „România, te
iubesc!”?
Într-o şedinţă cu echipa emisiunii, s-a ridicat
întrebarea – ce s-a mai întîmplat cu exporturile noastre la ruşi?
Mai vindem ceva la ei? Mai sîntem interesanţi, interesaţi,
competitivi?

Ne-am reamintit perioada de glorie a mărfurilor româneşti peste
hotare, inclusiv în URSS, şi am stabilit să mergem pe urmele
fostelor fabrici care lucrau la foc continuu pe vremuri, să vedem
dacă şi-au păstrat piaţa. Ce am aflat a fost mai trist decît ne
aşteptam. Practic, am dispărut din Federaţia rusă.

– Care au fost informaţiile pe care le-ai obţinut cel mai
greu?
Am avut momente în care Andrei Captarenco
(opera­torul Ştirilor PRO TV) şi cu mine am avut impresia că e o
conspiraţie împotriva noastră. A fost probabil cel mai greu front
de lucru pe care l-am cunoscut ca jurnalist. Stabileşti întîlniri
şi se amînă fără nici o scuză.

Mi s-a explicat că ăsta e sistemul acolo, e alt ritm de
viaţă, cuvintele au altă valoare, timpul curge altfel, în funcţie
de dispoziţia individului. Moscova e un oraş extraor­dinar, m-aş
duce oricînd în vizită acolo. Dar ca jur­nalist aş prefera oricînd
Afganistanul, dacă ar fi să aleg.

Interes zero
pentru România

– În afară de blănuri, ce alte produse româneşti
aveau mare căutare pe piaţa rusească?
Lumea îşi aminteşte
încă de hainele de la noi, de capoate, de lenjeria intimă, de
pantofi. Cei care au fost acolo pe vremuri mi-au povestit că ruşii,
cînd auzeau că eşti român, te dezbrăcau pe stradă. Au fost oameni
care s-au întors fără nici o haină în bagaj, pentru că vînduseră
totul în mijlocul străzii.

– Care este acum percepţia ruşilor despre noi?
Un
analist politic cu care am stat de vorbă la Moscova mi-a spus că,
probabil, sîntem în cea mai proastă poziţie – interes zero. Nu mai
ştiu nimic despre noi şi nici nu vor să afle. Piaţa lor s-a umplut
cu produse occidentale, le plac, sînt frumoase, preţurile sînt
mari, dar nici noi nu ne-am putea permite să le vindem mai ieftin,
din motive de accize. Deci nu mai sîntem în mintea lor decît,
poate, cu mobila, care încă se mai caută.

Balşoi Moscova

– Ce te-a frapat cel mai tare în
Moscova?
Totul e mare, gigantic, uriaş. Au şase sau şapte
clădiri gen Casa Scînteii (care e copia, nu originalul!). Iar
aceste clădiri sînt de şapte ori mai mari decît a noastră. Sînt
nişte oraşe în oraş. Apoi, au străzile acelea atît de late încît nu
poţi vedea trăsăturile cuiva de pe partea cealaltă. Sînt artere –
şi nu puţine – care au de la patru la şase benzi pe un sens. În
oraş, nu în afară. Metroul e atît de mare încît am avut zile în
care am mers cîte 15 minute prin galeriile de legătură ca să
ajungem la trenul care ne trebuia. Mi-a plăcut că în metrou absolut
toată lumea citeşte. Mai mult cărţi decît ziare.

Şi un alt lucru care m-a frapat a fost că la Teatrul Balşoi încă
mai sînt săli arhipline, cu bilete vîndute cu două luni înainte, şi
că oamenii sînt foarte, foarte eleganţi – blănuri lungi, rochii
fără spate, costume negre cu papion.

– În topul miliardarilor, ruşii sînt prezenţi în număr mare. Ce
crezi că i-ar atrage să investească în România?
Din
păcate, nu cred că acum îi atrage ceva. Ce au vrut au luat deja.
L-am întrebat pe Vladislav Doronin, viitorul soţ al lui Naomi
Campbell, supranumit Donald Trump al Moscovei, dacă nu vine să
investească în România. Mi-a zis: „Am avut o ofertă, dar, din
fericire, am refuzat”. Nu cred că sîntem în cărţile lor. Din
păcate, la cum e atmosfera printre investitorii străini şi la cum
ne e imaginea afară, din Occi­dent nu cred că o să mai vină curînd
oameni cu bani.

România., te iubesc!
DUMINICĂ, 18.00, PRO TV