Confluente: CABRIO

Chiar si cuvantul in sine suna frumos, ce sa mai vorbim de concept, de senzatii. De cand exista automobile in jurul nostru, cele fara tabla deasupra capului, sau cu ea amovibila, exercita o atractie deosebita, mai ales asupra sexului frumos, desi nu putini sunt barbatii care se lasa cuprinsi de farmecele rularii in contact direct cu aerul.

In dorinta noastra de a afla adevarul despre rularea in cabrio, am privit problema din trei directii: una dinspre continentul nord american, expansiv, mistocar si exuberant, una dinspre soare rasare, scrupuloasa, performanta si atenta la detalii si una chiar de la noi din vechea europa, conservatoare, eleganta si plina de stil asa cum o stim cu totii.

Dupa indelungi cautari, cotrobaieli, munca de detectiv si rabdare, am reusit sa identificam trei modele care sa reprezinte cat mai bine directiile alese pentru studiu: Plymouth Prowler in calitate de bun yankeu, Honda S2000 in rolul samuraiului si BMW Z4 din partea Comunitatii Europene.

Oarecum stereotipic, am sa incep cu BMW-ul, ca tot suntem in plina perioada de expansiune a EU si ma gandesc ca nu mi-ar strica sa ma integrez si eu printre cei 231 de CP pur europeni ai bavarezei. Ca de obicei lucrurile merg ca unse la Automobile Bavaria si in doi timpi si trei miscari ma aflu in cockpit-ul unui superb Z4 argintiu de 3 litri cu care demarez repede pentru a ma retrage sa-l studiez cu atentie.

Mai larga si mai lunga decat predecesoarea Z3, liniile sale datorate lui Chris Bangle rup abrupt orice legatura cu aceasta, chiar daca nu sunt atat de controversate/contestate ca si la seria 7. Regasim curbe line alaturi de muchii ascutite, suprafete concave si convexe ce se intrepatrund intr-un mod, trebuie sa recunoastem, savant. Rezultatul este foarte placut ochiului, si chiar daca personal nu indragesc excesiv partea frontala pe care o gasesc un pic trista, vazut di spate, Z4 ofera o priveliste senzuala, optimista si de mare clasa, cu eleronul integrat in capacul portbagajului. Vazuta din lateral, Z4 are profilul tipic de roadster, cu botul lung, parbrizul foarte inclinat si spatele scurt, musculos. Un exercitiu interesant de stil sunt semnalizatoarele de pe aripile fata, integrate in stema BMW.

Cu capota inca ridicata, habitaclul este la prima impresie un pic claustrofobic, dar dupa cateva minute senzatia dispare si atentia e acaparata de aspecte mai importante. In traditia celor de la BMW, materialele sunt realmente de foarte buna calitate, la fel ca si asamblarea, desi totul este prea rece si sobru, tot o caracteristica a masinilor germane. Gandindu-ma ca principala atributie a unui cabriolet este aceea de FUN, nu pot sa nu ma impiedic sa nu-mi doresc mai multa lumina, mai multa culoare. Volanul cu un design deosebit iti cade perfect in maini la fel ca si schimbatorul de viteze, poate doar genunchiul domnisoarei din dreapta (care a lipsit la teste, trebuie sa recunoscÂ…) este prea indepartat.

Pentru a racori un pic atmosfera estivala in care-si duce traiul o astfel de masina, nemtii au ornat interiorul cu aluminiu, rece la pipait si frumos la privit.

Jos capota!

Desi pana acum tot ce am vazut si simtit ma face sa exclam „Jos palaria!” tot ce reusesc sa ingaim este un „Jos capota!” energic si hotarat.

Ca in povestile James Bond, o simpla apasare de buton face ca in cateva secunde sa am nevoie de sapca cu cozoroc pentru a nu face insolatie, capota ascunzandu-se in portbagaj.

Senzatia este placuta chiar si pe loc, dar hotarasc sa incerc si in mers, ca rau nu poate fi.

Desi e clar ca un 6 cilindri BMW nu poate fi altfel decat melodios, se pare ca inginerii germani au facut eforturi ca in cazul lui Z4 sunetul sa fie bestial. Grav la turatii joase si medii, motorul incepe efectiv sa cante odata urcat in ture, devenind invaluitor si extrem de muzical, impingandu-te la frecvente utilizari ale acceleratorului.

Dedindu-ne la acest exercitiu, favorit, trebuie sa recunoastem, descoperim un comportament sportiv destul de accentuat, datorat celor 231 CP la 5900 rot/min. Cuplati la o cutie mecanica cu 6 trepte dintre care primele 5 sunt bine etajate, a sasea fiind prea lunga si beneficiind de o comanda precisa si ferma, reusesc sa imprime celor aproape 1300 kg o acceleratie de 6 secunde pana la 100km/h, ceea ce nu e rau deloc. Cei 300 Nm de care dispuneti la 3500 rot/min sunt suficienti pentru un cruising la apus de soare pe malul marii, peisaj in care Z4 s-ar integra de minune.

Din pacate pentru puristi, o aglomerare prea mare de device-uri electronice fac ca placerea pilotajului (asta daca vreti sa puneti cei 231 CP la treaba) sa treaca neaparat prin niste butoane care trebuiesc puse pe pozitia OFF! Chiar si asa, BMW a ales sa nu doteze Z4 cu un diferential autoblocant in adevaratul sens al cuvantului, bazandu-se doar pe ajutoarele DTC si DSC care in 90% din cazuri fac fata situatiilor. La limita insa, am fi preferat varianta clasica care nu te minte atata vreme cat stii ce faci. Directia asistata electric in mod variabil nu e rea, dar nici nu transmite informatiile pretioase pe care asfaltul le trimite spre sofer, ceea ce duce la o anumita detasare de realitate.

Tot la capitolul gadget-uri este si butonul SPORT care modifica raspunsul pedalei de acceleratie, facandu-l mai prompt, desi noi am fi preferat sa fie non- stop asa.

Cu capota lasata jos, curentii de aer nu deranjeaza nici la 120 Km/h, cu conditia, cred, sa nu ai prea mult par sau sa porti o sapca cu cozoroc.

Per total, Z4 este o masina extrem de placuta si de competenta, o masina rationala si in acelasi timp dornica de aventuri, chiar daca nu le creeaza ea.

Racing Cabrio

Sarind un pic peste continente si concepte, aterizam in cockpit-ul unei rachete pe roti, o adevarata performera, recordmena mondiala. Linia inspirata din concept-car-ul SSM este extrem de curata, fara nici un fel de artificiu ieftin si foarte atletica. Singurul bemol al aspectului caroseriei sunt spalatoarele de faruri care nu se integreaza in nici un fel liniei farurilor.

Ca si in cazul suratei germane, capota este actionata electric dar necesita o fixare manuala. Fiind foarte informati despre potentialul masinii, trebuie sa recunosc ca nu am mai stat sa o admiram prea mult. Nu in fiecare zi ti se arata sa testezi motorul atmosferic ce detine recordul mondial de putere litrica: 120 CP/litru!!! Mai mult decat un Ferrari Modena!

Interiorul, desi perfect finisat si asamblat, nu este prea vesel, fiind aproape in totalitate negru, dar nemultumirea trece odata cu descoperirea pozitiei de condus perfecte, a bordului digital si a schimbatorului de viteze din titan. Zambetul mijeste deja pe buzele noastre, in asteptarea confruntarii cu samuraiul.

Mai racing nici nu se putea, motorul porneste prin simpla apasare a unui buton din stanga volanului pe care scrie clar ENGINE START-STOP. Cei patru cilindri se trezesc imediat la viata si se arata a fi deosebit de docili, asta daca docilitate vreti. In caz contrar, aceeiasi patru cilindri sunt mai mult decat multumiti sa sara la peste 9000 de rot/min, aruncandu-te intr-un timp de 6,5 secunde direct la 100 km/h.

Cu o putere de 240 CP la 8300 rot/min din 2000 cmc, motorul atinge regimul maxim infernal de 9500 rot/min.

Beneficiind de cunostinte extinse in domeniul motoarelor de turatie ridicata (ati auzit cumva de motocicletele Honda?Â…), japonezii au echipat motorul cu pistoane forjate din aluminiu si cu o distributie variabila VTEC astfel incat motorul este suficient de elastic si pentru circulatia urbana la viteze si turatii mici.

Cu toate acestea, odata butonul Start-Stop engine apasat si masina pusa in miscare, nu pot sa nu remarc senzatia de lipsa de cuplu pe care o stiam deja de la modelul Civic VTEC. Sigur, masina accelereaza, dar senzatia este ca esti impins de un motor electric, cuplul de doar 208 Nm fiind disponibil la 7500 rot/min, cand majoritatea motoarelor de pe piata s-au stins deja.

Cu toate acestea, personalitatea micutei japoneze se dedubleaza pe la 58oo rot/min cand tonalitatea devine salbatica si urcarile in regim extrem de rapide. Trebuie sa tii foarte clar ochii in turometru pentru a schimba eficient, inainte de intrarea limitatorului si de altfel aceste repetate schimbari nu fac decat sa-ti mareasca zambetul datorita bunei etajari a cutiei cu sase trepte si a comenzii excelente pe care o are.

Cireasa pe tort in cazul Hondei S2000, este diferentialul Torsen cu autoblocant cu care este dotata puntea spate si care permite o motricitate absolut perfecta la iesirea din viraje, masina putand fi pilotata din dozarea acceleratiei combinat cu miscarile volanului, fapt ilustrat si in imaginile din ultima parte a articolului, daca mai aveati vreo indoiala asupra eficientei metodelor noastre de testare.

Indiferent de ritmul adoptat insa, pana la 120 km/h curentii de aer sunt suportabili, cu conditia ca geamurile laterale sa fie ridicate si deflectoarele de pe parbriz sa fie si ele in pozitie.

In concluzie, o bestiala masina de bucurat sufletul, o jucarie pentru baieti mari, un obiect care te duce spre tinerete vesnica. Sau vesnic tinerele?Â…

American dream

Se prea poate ca termenul de vis american sa fie o idee prea puternic pentru Prowler – atata timp cat exista un Viper, un Corvette sau un Mustang – insa cert este ca la aparitia sa de concept car in 1993, lumea s-a imbulzit sa-l vada. La vremea aceea, unul din sustinatorii acestui proiect era insusi Bob Lutz, Presedintele lui Chrysler. V-am bagat in ceata? De ce Chrysler daca masina este Plymouth? Simplu: Prowler urma sa fie ultima incercare de a salva marca Plymouth. S-a dovedit a fi un esec. Masina insa, se poate socoti un succes, daca nu comercial, in mod cert de design, in spiritul street-rod.

Cand am vazut exemplarul testat de noi stralucind in soare in parcul Auto-Jile de la intrarea dinspre Brasov in Bucuresti, chiar si nefiind un impatimit al hot-rod-urilor, am simtit o placere imensa. Dupa cateva zile am reusit sa punem mana pe el, in aceasta companie selecta si am fost siguri de la inceput ca nu-i va fi usor.

Sa stai langa o europeana extrem de echilibrata si riguroasa si langa o japoneza de foc nu e la indemana oricui si daca prin performante sau caracteristici tehnice nu poate rivaliza ca de la egal la egal, atunci cu design-ul ei bestial sigur se face remarcata.

Desenata in stilul hot-rod-urilor din anii Â’30, Prowler este o prezenta reconfortanta in toata aceasta masa de masini una mai conservatoare decat alta, iar daca e clar ca nu este masina ideala, cati cumparatori de Prowler credeti ca o folosesc ca masina principala? Probabil aproape toti au cel putin inca o masina pentru uzul casnic, de zi cu zi.

In culoarea testata, asezonata cu jante cromate de 17 inch fata si 20 inch spate, cu o instalatie audio demna de tot respectul si cu un sunet placut si puternic emis de cei sase cilindri in V de 3500 cmc, am reusit sa generam un val de torticolis la trecatorii pe care i-am intersectat.

Accesul la bord nu este dintre cele mai fericite aspecte geometrice ale masinii, usile deschizandu-se la un unghi neobisnuit de mic, facand urcarea propriu-zisa aproape o acrobatie. Nici nu urci bine, ca trebuie sa cobori sa rabati capota si sa o pliezi in portbagaj, dar din momentul acesta, esti regele street-roding-ului.

La interior totul este asa cum te si asteptiÂ…amercican: mult plastic, calitate normala, instalatie audio puternica, turometru fixat pe coloana volan si cutie automata cu posibilitatea selectarii secventiale a rapoartelor prin miscarea levierului stanga-dreapta. Nasol. Daca ma enerveaza suficient constructorii pentru care retrogradarea se face tragand maneta inspre spate (contrar legilor fiziciiÂ…) ce sa mai zic de miscarea asta stanga-dreapta. Am preferat sa las cutia in modul automat, mai ales ca dupa spusele celor de la Chrysler/Plymouth, cutia a fost special setata sa nu schimbe lin vitezele, tocmai pentru a da impresia mai mare de viteza. Pe bune!

Acuma nu ca ai avea nevoie de impresie de viteza, pentru ca cei 253 de CP la 6400 rot/min pot sa imprime o acceleratie suficienta de 6,3 secunde pana la 100 km/h. Tinuta de drum este foarte buna dar rigida, iar pe suprafetele de asfalt stricat – si de asta chiar ca nu ducem lipsa in Romania – masina trepideaza nemultumita.

Dar toate aceste aspecte sunt pura C+RCOTEAL+! Hai sa fim cinstiti: masina este bestiala, este venita de pe alta planeta, este cuceritoare (intelegeti ce vreti), este dessurubatoare de capete, hoata de inimi, este o prezenta fantastica iar din acest punct de vedere, pentru care a si fost conceputa, este castigatoarea noastra de astazi la capitolul DESIGN&APARITIE! Puteti linistit sa va cumparati o masina diesel cu patru usi, geamuri electrice si conotatii coreene in titulatura, cu conditia sa aveti Prowler-ul in garaj.

Sursa: ProMotor