Doua la piața, doua la primarie, doua la biroul managerului

Atașamentul romanilor fața de culorile naționale iese la iveala doar în situații critice, de durere sau de bucurie excesiva. În restul timpului, tricolorul este ori ignorat, ori arborat de dragul legislației în vigoare. Un fel de „daca-i musai, cu placere”.

Daca în alte parți ale lumii, culorile naționale sunt exploatate în cele mai diverse moduri, în Romania nu s-a dezvoltat înca o piața adevarata pentru articolele care exploateaza simbolul tricolorului.

Firmele care se ocupa cu producția de astfel de articole, în principal steaguri, se limiteaza la formulele clasice, cu mici variațiuni în materie de fanioane sau panglici.

Timișorenii nu sunt prea inventivi în privința comerțului cu culorile naționale. Singura firma din oraș care produce drapele este Garofița, o societate cu un nume care aduce mai curand cu cele ale firmelor de peste Prut.

Steagurile nu reprezinta însa principalul profil al acestei fabrici de textile, pentru ca nu ar reuși sa încaseze suficienți bani ca sa-și continue activitatea.

Producția are, în funcție de cerere, luni de varf și luni moarte. Lunile de varf sunt, în special, în preajma sarbatorilor, cand se vand trei-patru sute de bucați pe luna; lunile moarte sunt în special cele de vara, cand intra în vacanța și oficialitațile.

Interesant este ca un singur om, Alexandra Terescu, se ocupa de asamblarea tuturor drapelelor livrate. Alexandra Terescu asambleaza drapele dinainte de Revoluție, în aceeași secție a fabricii Garofița.

„Altceva nici nu mi-ar placea sa fac!”, se confeseaza ea. În cei 14 ani de activitate neîntrerupta, Alexandra a croit și a cusut la mașina mii de steaguri, romanești și straine.

Strainii cumpara steaguri romanești

Vizitele dese ale delegațiilor straine în aceasta parte a țarii sunt o adevarata mana cereasca pentru producția locala. Fabrica primește atunci comenzi suficiente pentru steaguri romanești și straine.

Si producția de fanioane se menține în forma, din aceleași motive. Cele mai cerute însemne naționale sunt cele ale Uniunii Europene, ale Germaniei, ale Italiei, ale Canadei și, evident, cele americane.

Consulatele se numara printre clienții importanți: pe langa steagurile țarilor pe care le reprezinta, aceste instituții îl solicita, invariabil, și pe cel al Romaniei.

Angajații de la Garofița spun ca, în ultima perioada, exista cereri „consistente” de steaguri tricolore și de la firme particulare, care vor sa-și monteze drapelul național la intrare, fie ca reflex al modelului american, fie ca sa dea curs recomandarii autoritaților de a arbora tricolorul macar de 1 Decembrie.

Steagurile sunt fabricate din poliamida (fibra de matase artificiala). Cum durata de viața a unui steag expus în exterior este de aproximativ un an, afacerea poate sa mearga pe sponci chiar și fara noi clienți.

Un singur magazin

Pe ultimul loc în topul amatorilor de steaguri se afla persoanele particulare. Una dintre explicații ar putea fi faptul ca în Timișoara nu se gasesc drapele și fanioane tricolore de vanzare decat într-un singur loc: magazinul de desfacere al societații Garofița.

Aici, un steag mare (1,20×1,80) costa 126.000 lei, iar unul mic (1,20×0,80) – 65.500 lei. Fanioanele tricolore sunt mai ieftine: 25.000 lei bucata.

Panglici tricolore sunt însa în mai toate magazinele de profil din oraș. Cu toata penuria în domeniu, steagurile nu lipsesc la evenimente importante, cum ar fi în primul rand cele fotbalistice.

Cațiva timișoreni au arborat drapelul pe proprietatea lor privata, tot dupa model american. Gestul a fost preluat însa de atat de puțini, încat un tricolor la poarta cuiva este înca privit ca o curiozitate.

Un metru de tricolor – 5.650 lei

Nici la firma Pasmatex, specializata în pasmanterie, panglicile tricolore nu reprezinta segmentul cel mai important al producției.

Directorul economic al firmei timișorene, Gheorghe Tampau, spune ca, pana acum jumatate de an, o afacere buna pentru firma au fost comenzile venite din exterior pentru panglicile de medalii. În acest caz, culorile naționale erau ale altora.

Panglicile tricolore produse de Pasmatex sunt din poliester 100%, cu lațimi între 12 și 130 de milimetri. La preț de fabrica, un metru de tricolor (130 milimetri lațime) costa 5.650 de lei. Tot aici se produc fanioane cu culorile naționale, dar numai la comanda.

Drapele pe Internet

Tricolorul Romaniei se afla de vanzare și pe Internet, la adresa www.drapele.ro. Site-ul, deschis de firma Rotarexim din Ramnicu-Valcea, specializata în execuția de materiale de promovare si protocol, a avut pana în momentul de fața 1580 vizitatori.

Amatorii de curiozitați pot comanda, la aceasta adresa, drapelul regal, drapelul Republicii Socialiste Romania sau drapelul Partidului Comunist Roman.

Oferta site-ului se extinde la fanioane, stegulețe și drapele ale altor state ale lumii, care se pot executa la cerere; tot la cerere, firma vinde drapele, fanioane, stegulețe, eșarfe publicitare personalizate cu sigla sau emblema unei firme, a unui partid, a unui club sportiv, a unui hotel ori a unei ambasade.

Un drapel romanesc costa aici între 198.000 lei (cel mai simplu) și 623.000 lei (un tricolor 135×90 „dublu, cu franj și canaf, din matase speciala Duchesse”), fara TVA.

Prima reunire a celor trei culori pe drapelul romanesc (albastru cobalt; galben crom; roșu vermillon) dateaza din 1821, din timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica.

Unii istorici sunt însa de parere ca tricolorul poate fi identificat înca de pe steaguri din vremea lui Mihai Viteazul sau chiar Stefan cel Mare.

Tricolorul a devenit drapel național în 1859, în vremea lui Alexandru Ioan Cuza. Culorile erau însa pe atunci dispuse orizontal.

Schimbarea dispunerii pe verticala s-a întamplat o data cu venirea lui Carol I (1867), ca o aliniere la regulile europene pentru steagurile tricolore. Stema impusa de regimul comunist, cu vechea stema, a disparut în decembrie 1989.

În ultimii ani, cinstirea tricolorului, simbol banalizat de fervoarea naționalista a unor politicieni ca Gheorghe Funar, tinde sa devina o politica de stat; a fost instituita o Zi a Drapelului Național, la 26 iunie, iar Guvernul a adoptat, la finele anului trecut, un set de norme privind arborarea drapelului și intonarea imnului național.

Normele precizeaza instituțiile publice care sunt obligate sa arboreze drapelul, precum și detalii referitoare la dimensiunile steagului și intensitatea culorilor.

„Nu dorim sa mai întalnim drapele decolorate, rupte, cu diverse dimensiuni, uneori arborate cu dispreț pentru culorile naționale”, declara atunci premierul Adrian Nastase, care a recomandat ca și societațile private sa arboreze tricolorul la 1 Decembrie, cu ocazia Zilei Naționale.

Daca modul americanilor de a-și exprima patriotismul prin intermediul drapelului lor național e arhicunoscut, arborarea steagului cu „Stars and Stripes” la mai toate geamurile caselor americane a devenit dupa atentatele de la 11 septembrie un fenomen curent, impresionant pentru orice strain.

Magazinul Bwild.com, care vindea înainte de 11 septembrie cateva steaguri Old Glory pe saptamana, a vandut în prima luna dupa atentate trei-patru mii de drapele, la prețuri între 9,99 și 29,99 dolari.

Si nu e vorba numai de steag, ci de orice fel de obiect care poate fi împodobit cu simbolul național, de la portchei și papioane și pana la lenjerie ori tricouri.

Fundația Drapelului American, asociație nonprofit, a propus sa imprime gratuit fotografii ale steagului înstelat, pentru a raspunde cererii enorme din partea celor ce doreau sa-și cumpere drapele, cerere care a depașit cu mult oferta magazinelor.

„Mulțumim pentru susținere și patriotism”, s-a putut citi pe site-ul sau de internet (www.usflag.org), vizitat de aproape un milion și jumatate de persoane la doar o luna dupa evenimentele din 11 septembrie.

Adriana AndronescuZIARUL FINANCIAR