Eugen Patriche, omul din spatele poveştilor

-Cînd aţi scris pentru ”Abracadabra”, Ruxandra Ion era producătorul celebrei emisiuni. Cum aţi lucrat atunci împreună?
Era bine, eu eram şeful ei! Iar acum… e invers! Ceea ce e un lucru foarte bun, pentru că face o treabă extraordinară. ”Abracadabra” a început în 1990 şi a reprezentat una dintre puţinele emisiuni pentru copii din acea perioadă, care a şi cîştigat marele premiu la Festivalul de la Bratislava. Cu ”Abracadabra” au crescut cîteva generaţii, iar copiii-actori de atunci sînt, acum, oameni mari, unii dintre ei avînd copii la rîndul lor. Ruxandra a venit în echipa de atunci în urma unei recomandări făcute de o regizoare de teatru şi aveam nevoie de un om de teatru care să ştie cum să construiască o poveste. Ea a venit cu ideea emisiunii – ”Abracadabra”.

– Cele două producţii, ”Abracadabra” şi ”Numai iubirea”, au fost fenomene de masă…
E adevărat. Cînd am ieşit cu Magicianul şi copiii în parc, pentru prima dată, a fost o demonstraţie în masă. I-am suit pe copii şi pe Rîlea pe maşini. La Sala Dalles, cînd am avut o transmisiune în direct, s-au spart geamuri, atît de multă lume venise. Iar acelaşi fenomen s-a repetat cu prima telenovelă românească, ”Numai iubirea”, cînd mii de oameni au luat cu asalt mall-ul în care a avut loc întîlnirea.

– Cît de mult s-a schimbat publicul de la prima telenovelă românească pînă la serialul ”Îngeraşii”?
Foarte mult. Şi noi ne-am schimbat între timp. Dacă ”Numai iubirea” a deschis drumul, celelalte producţii l-au consolidat, l-au dezvoltat şi s-a ajuns la alte abordări. Iar un cîştig foarte mare îl reprezintă prezenţa în distribuţii a unor actori cu state vechi în teatrul românesc. Şi sînt numai actori mari, de valoare, care şi-au găsit locul.

Consultări cu soţia

– Cînd începeţi un scenariu, aveţi conturat deja finalul poveştii?
Eu nu ştiu ce se întîmplă de la o zi la alta. Secretul nu constă în subiect, ci în personaje, în evoluţia lor. Dacă mi-am găsit personajul, am cîştigat. Tocmai de aceea, atunci cînd îl construiesc, mă gîndesc la toate: ce viaţă a avut, ce greşeli a făcut, cu cine a avut de-a face, ce zodie e… Şi cînd îl mai interpretează şi un actor foarte talentat, atunci personajul prinde viaţă şi putere. Personajul te duce mai departe pînă la sfîrşitul poveştii.

– Cum aţi ajuns la povestea ”Îngeraşilor”?
Au existat mai multe idei, însă producătorii au fost cei care au ales subiectul, care, pînă la urmă, e doar un punct de plecare. Aşa au apărut cîteva personaje, a urmat un casting care a născut şi alte personaje, iar apoi m-am consultat cu soţia mea. Şi aşa am dezvoltat ”Îngeraşii”, care, pînă la urmă, este o poveste de iubire spusă pe un ton mai relaxat – se plînge mai puţin spre deloc, ca să zic aşa! Eu trăiesc alături de lumea pe care o creez, iar dacă mă desprind de ea se pierde şi povestea. Tocmai de aceea, cînd lucrez la un proiect, nu mă mai ocup şi de altceva. Personajele mele trăiesc, respiră în acelaşi timp cu mine. Indiferent dacă mă plimb în parc sau merg prin altă parte, dacă îmi vine o idee, imediat o notez.

– Doamna Patriche vede scenariile dvs. înainte? –
Discutăm de fiecare dată şi ţin cont de ideile ei. Şi, tot datorită ei, eu m-am uitat la telenovele atunci cînd a apărut cablul în România. Erau interesante şi, în plus, meseria mea era să mă uit la televizor: am fost critic de film atîta timp.

– Cu ce se ocupă soţia dvs.?
Acum, doamna Patriche se ocupă de mine! A fost profesoară de chimie, un domeniu total diferit de al meu. Dar dacă trăieşte în casă cu un artist?! S-a molipsit!

– Cum este personajul lui Ioan?
Foarte interesant. Este un inginer rămas fără slujbă, dar care reuşeşte să se angajeze ca bonă, ce-i drept! Nu e primul bărbat pus la cratiţă. Chiar şi eu, trebuie să recunosc, mă regăsesc în situaţia asta. Dar nu sînt bonă, căci băiatul meu, care locuieşte la Las Vegas, are 40 de ani şi nici nu are copii.

Un scenarist la… bucătărie!

– Gătiţi des?
Destul de des, mai ales că îmi place. Ciorbele îmi ies cel mai bine. Fiul meu mă aşteaptă special în America să-i fac ciorbă. Şi ciorba e o creaţie. Atenţie, nu o improvizaţie!

– Revenind la serial, cum e Adela?
Adela face un rol foarte bun, iar ea a evoluat fantastic în aceşti ani. Este o actriţă foarte serioasă, care nu s-a lăsat dusă de valul celebrităţii. O ştiu de cînd avea 17 ani şi a venit la casting-ul pentru ”Numai iubirea” – ne-a plăcut teribil firescul ei nemaipomenit.

– V-au luat vreodată personajele la rost?
Personajele – nu. Actorii – da. Mai vin la mine şi îmi zic că nu vor să moară. Eu nu am nimic cu actorii, însă moartea personajului respectiv are o semnificaţie aparte, are un rol anume.

– Ce vă doriţi de la ”Îngeraşii”?
Sper să placă telespectatorilor, să-i relaxeze. Avem o viaţă atît de agitată încît ne prinde bine, din cînd în cînd, un pic de comedie romantică!

“Dacă aş fi fost mai tînăr, mi-ar fi plăcut să am rolul lui Mihai Petre, să dansez! Mie mi-a plăcut tare mult să dansez. Personajul lui este foarte important – Mihai nu este doar un dansator în acest serial, ci este un actor – şi a fost determinat şi de dorinţa soţiei mele, care îl place foarte mult de la ”Dansez pentru tine”. Iar dacă mi-aş crea un personaj special pentru mine, probabil că ar fi unul leneş, care doarme toată ziua şi nu se scoală la 4 dimineaţa, cum fac eu ca să scriu!”