Fără compromisuri

a:3:{i:3;a:1:{s:7:”details”;s:4442:”

Ştefan Iordache

A plecat un mare actor. Ne-a rămas amintirea vie a zecilor de filme şi de spectacole pe care Ştefan Iordache le-a oferit cu generozitate.

Este un mare actor. Poate unul dintre cei mai mari ai lumii. Şi nu putem să-l gândim pe Ştefan Iordache la timpul trecut. Sunt oameni a căror amintire este la fel de materială ca şi prezenţa lor vie. Ei sunt marii artişti. Fără ei şi lumea noastră, şi cultura rămân mult mai sărace. Singura noastră şansă este să protejăm cu sfinţenie clipele pe care ei ni le-au oferit.

Iar în amintirile mele, Ştefan Iordache chiar aduce cu el un strop de dumnezeire. “Când moare un actor, moare o lume”, spunea Ştefan Iordache în “Regele Scamator” (carte dedicată de Ludmila Patlanjoglu actorului). Dar tot el era acela care refuza să creadă că George Constantin, Leopoldina Bălănuţă, Gina Patrichi nu mai sunt printre noi. La fel, cred că simt astăzi mulţi dintre cei care l-au văzut jucând.

Trăim într-o lume a haosului cultural şi social. Ne-am pierdut reperele sau avem din ce în ce mai puţine personalităţi care să se poată impune în faţă publicului. Şi de aceea avem nevoie de Ştefan Iordache. De geniul şi personalitatea sa. Pentru că între adevăratele valori şi nonvalorile care se expun cu agresivitate nu se mai face niciun fel de diferenţiere. Ştefan Iordache s-a impus altfel în conştiinţa publicului.

Ultima sa declaraţie de presă ar trebui să ne pună serios pe gânduri. “Sunt mâhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mâhnit. Vorbim cu toţii în vânt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai e suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decât să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?!” (fragment din ultimul interviu pe care l-a acordat actorul lui Cristian Brancu pentru revista “Confidenţial”).

Cristiana Gavrilă
 

 

„;}i:2;a:1:{s:7:”details”;s:3540:”

CV de artist

Teatru.

Ştefan Iordache a debutat n 1963, cu rolul lui Arthuro Ui, la Studioul Casandra în piesa "Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprită".

În Bucureşti, a jucat la "C. I. Nottara" pană în 1977, apoi la Teatrul Mic până în anul 1990. A fost angajat al Teatrului Naţional din Craiova, unde a ieşit în evidenţă prin rolurile din "Titus Andronicus", în regia lui Silviu Purcărete, în 1992.

Ştefan Iordache a interpretat Regele în "Viziuni flamande" în 1968, Raskolnikov în "Crimă şi pedeapsă" în anul 1970, spectacol montat de Sanda Manu, apoi Hamlet în 1974, Consulul Groti in "Să imbrăcăm pe cei goi" in 1978, Richard de Gloucester în "Richard III" in 1983, Iisus în "Maestrul şi Margareta" în 1980, în regia Cătălinei Buzoianu.
A continuat cu Generalul Cearnota n "Fuga" de Mihail Bulgakov n anul 1995 şi cu John Barrymore din "Barrymore", în 2000, piesă montată de Gelu Colceag.

În anul 2003, a jucat în "Lolita", după Nabokov, spectacol la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu, cu o adaptare scenică semnată de Mihaela Tonitza-Iordache, avându-i ca parteneri pe Ştefana Zamfirescu şi Mihai Dinvale. În 2004, a interpretat rolul lui Alex din "Alex şi Morris".

Cel mai recent rol al său este Prinţul Potemkin în piesa "Ecaterina cea Mare", de George Bernard Shaw, pusă în scenă, in 2008, de regizorul Cornel Todea la Teatrul Naţional Bucureşti, în care parteneră de scenă i-a fost Maia Morgenstern.

A primit Premiul UNITER pe anul 2001 pentru cel mai bun actor, pentru rolul titular din "Barrymore".

În anul 2004, la editura Nemira, a apărut cartea "Regele scamator, Ştefan Iordache", semnată de criticul teatral Ludmila Patlanjoglu. Lucrarea este o biografie a actorului şi cuprinde şi memoriile pe care actorul a acceptat să şi le scrie, în mod special, pentru această carte. Pe coperta "Regelui Scamator", actorul aminteşte o predicţie a bunicii sale: "Bre, muică, tu scamatoriu o sa te faci!" şi îi şi răspunde acesteia: "Mama mare, de acolo, pe oi fi, să ştii că zicerea matale, care acum îmi sună un pic şi a blestem, s-a împlinit".

Film

Strainul (1964)
Gaudeamus igitur (1965)
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
Film cu o fata fermecatoare, Un (1966)
Adio, draga Nela! (1972)
Proprietarii (1973)
Editie speciala (1978)
Doctorul Poenaru (1978)
Avaria (1978)
Bietul Ioanide (1979)
Buna seara, Irina (1980)
Pruncul, petrolul si Ardelenii (1981)
Intoarce-te si mai priveste o data (1981)
Inghititorul de sabii (1981)
De ce trag clopotele, Mitica? (1981)
Concurs (1982)
Glissando (1985)
Ciuleandra (1985)
Clipa de ragaz, O (1986)
Printul negru (1988) (TV)
Noiembrie, ultimul bal (1989)
Cei care platesc cu viata (1991)
Hotel de lux (1992)
Cel mai iubit dintre pamînteni (1993)
Eu Adam (1996)
Omul zilei (1997)
Faraonul (2004)
Ticalosii (2007)

 

 

 

„;}i:1;a:1:{s:11:”datacontent”;s:2661:”

 

 

„;}}