Hagi: „Va mai apărea un român care să joace la Barca sau Real!”

De: Mioara Tronaru / 18.04.2012, 05:00
Hagi:
Asta e mărturisirea lui Gică Hagi, singurul român care a jucat la două dintre cele mai faimoase echipe din lume: Real şi Barcelona. Hagi ne-a dezvăluit că, din vară, ia în calcul o revenire pe banca de antrenor.

-Din vară, va vedem din nou în Liga Intâi. Sunteţi aproape de promovare cu Viitorul Constanţa.
Mai sunt multe etape de jucat, dar când văd că lucrurile merg bine, mă gândesc că de la anul am putea fi în Liga Întâi. Ne trebuie muncă şi seriozitate. Viitorul e o echipă care se trage din Academia Gheorghe Hagi. Are foarte mulţi jucători tineri şi aşa vom fi percepuţi – ca o echipă proaspătă, curată şi, aşa cum avem şi numele, de viitor.

-Nu veţi scăpa de conflicte cu ceilalţi conducători de club…
Eu nu mă uit la conflicte. Sunt oricum mult prea multe în fotbalul românesc şi asta ne ţine pe loc. Eu am investit în fotbal, în tineri pentru că iubesc fotbalul. Şi cred că pot realiza multe investind în tineri.

-Când vă revedem pe banca tehnică din nou?
Nu am plecat nicăieri, staţi liniştiţi. Nu stau eu pe bancă, e adevărat, însă fac foarte multe pentru echipa mea. Într-o zi o să mă întorc şi pe bancă. La vară, voi lua o decizie. Şi eu îmi doresc, dar deocamdată sunt angrenat în proiectul Viitorul.

-Cum v-aţi caracteriza?
Lumea trebuie să stie un lucru: lui Hagi i-a plăcut fotbalul, a iubit acest sport, a primit multe şi acum vrea şi el să ofere înapoi. Pot şi eu acum să dau copiilor o şansă să ajungă unde au visat. Şi eu aveam vise şi am fost ajutat de alţii să mi le îndeplinesc.

-Va mai avea vreodată România un jucător care să ajungă la două echipe celebre precum Real şi Barcelona?
Cu siguranţă!

-Chiar credeţi asta, uitându-vă la ce jucători apar?
Absolut ! Romanul e talentat şi inteligent. Eu sunt încrezător. E adevărat, sunt şi nişte condiţii: să munceşti extraordinar şi să fii serios! Sportul înseamnă sacrificiu ! O carieră se formează cu răbdare, în ani. Nu întotdeauna e lapte şi miere. Sunt mulţi jucători talentaţi care s-au pierdut pe drum.

-În străinătate, spui despre Ilie Năstase, Ţiriac, Nadia şi Hagi şi toţi străinii ştiu că e vorba de România. Cum vă simţiţi?
Este respectul pe care îl primeşti după o carieră în care nu ai păcălit fotbalul. Dumnezeu mi-a dat talent, dar apoi a fost vorba de o muncă extraordinară, seriozitate şi ambiţie să ajung la cel mai înalt nivel.

-Cum e tatăl Gică Hagi? Ianis joacă deja fotbal şi va călca pe urme.
Sunt un tată la fel cum am fost şi pe teren: exigent, pretenţios, dar şi generos. Îmi doresc pentru copiii mei să ajugă oameni buni pentru societate. Îi las să facă ce vor ei în viaţă, dar să facă lucruri bune.

-Aţi fost vârful celei mai tari generaţii din fotbalul românesc. La Steaua anilor 80, dar şi la naţionala României în anii ’90…
Mă bucur nu doar că am participat la acele momente senzaţionale, dar le-am şi creat. Eu întotdeauna am făcut performanţă, asta mi-am propus când m-am apucat de fotbal. Când eram mic, visam să joc la Steaua şi am făcut o alegere bună că am mers în Ghencea. Apoi a venit perioada în care am acumulat experienţa la cele mai tari cluburi din Europa – Real şi Barcelona. A venit apoi naţionala României cu momentele unice de la Campionatul Mondial din America în ’94. Şi finalul carierei – Galatasaray cu care am, câştigat Cupa UEFA.

-Ce a adus Generaţia de Aur pentru fotbalul românesc?
A adus sentimentul că putem bate orice echipă: Brazilia, Argentina, Anglia sau Germania. Simţeam că putem bate pe oricine. Aveam un spirit fantastic de învingători.

-Acum nu îl mai avem?
Nu neapărat că nu îl mai avem, dar trebuie să avem răbdare şi să ştim să ne creştem tinerii. România are oricând resurse să fie ce-a fost şi mai mult de atât. Trebuie însă să creştem sănătos.

George Trandafir