Mirela Zivari – Poftiţi la… psiholog

De: Cătălina Matei / 31.03.2008, 00:00
Mirela Zivari - Poftiţi la... psiholog
În lupta lor cu surplusul de kilograme, participanţii de la concursul ”Poftiţi la slăbit!”, din cadrul emisiunii ”Ce se întîmplă, doctore?” de la PRO TV, au nevoie şi de psihoterapie. Astfel, psihologul Mirela Zivari face parte din juriul concursului şi are misiunea de a-i susţine emoţional pe concurenţi în încercarea lor de a-şi schimba stilul de viaţă

De ce e nevoie de un psiholog într-o cură de slăbire? ”Psihologul poate să ajute în orice dificultate a vieţii pe care o întîmpină fiecare om la un moment dat, mai ales atunci cînd trebuie să-şi schimbe mentalitatea, stilul de viaţă. În astfel de cazuri, respectiva persoană are nevoie de cineva care să-i fie aproape, să o susţină şi să-i explice maniera în care reuşeşte să modifice o rotiţă, un mecanism de gîndire cu un altul. Toţi cei care intră în competiţia au nevoie de o susţinere emoţională”, explică Mirela. La prima întîlnire, concurenţii au privit-o circumspect şi nu i-au acordat prea multă încredere. Nu înţele­geau rostul psihologului într-un concurs de slăbit: ”De ce să mai vin şi la psiholog? Cu ce mă ajută? Pentru că eu vreau să slăbesc, nu am nici o problemă de ordin emoţional”, se întrebau partici­panţii. Între timp, lucrurile s-au schimbat, iar Mirela are grijă ca fiecare în parte să-şi facă… tema. Fiecare are de făcut o temă, ca la şcoală: ”Am încercat să-i responsabilizez într-un fel. Aşa cum la fiecare masă au grijă ce mănîncă, aşa în fiecare zi, la anumite ore, chiar cînd mănîncă, trebuie să-şi monitorizeze emoţiile şi să nu se lase păcăliţi de ele”. Cei care nu-şi fac temele primesc chiar şi pedepse concepute de colegii lor sau de psiholog. ”De exemplu, Marcel a trebuit să meargă să se angajeze în trei locuri, el fiind foarte timid. Aşa că a trebuit să-şi învingă timiditatea şi să meargă la interviuri. Elena a fost pedepsită şi a trebuit să scrie poveşti şi chiar a conceput o istorioară foarte interesantă, în care personajul principal ar fi fost ea, din ce bănuiesc eu. Liliana a fost obligată să-şi schimbe vestimentaţia şi să renunţe la celebrele …”, povesteşte Mirela.

Să te simţi bine în pielea ta
”În general, mîncatul compulsiv se asociază cu o nelinişte şi cu anumite conflicte venite din interior. Am întîlnit la aceşti concurenţi dificultăţi de interrelaţionare, o lipsă de încredere în sine cauzată nu neapărat de kilogramele luate în perioada copilăriei, ci de o dificultate în a se vedea şi a se simţi bine în pielea lor. Nu vreau să se înţeleagă că oricine este supraponderal are obligatoriu şi probleme psihice”, explică psihologul. ”Nu e foarte uşor să pătrund în sufletele lor, mai ales că au o oarecare reţinere în a povesti mai multe în prezenţa camerei de filmat. Nu vreau să intru cu bocancii în sufletele lor şi atunci, prin tehnicile de dramatizare, prin poveştile pe care le au de făcut, prin personajele pe care le inventăm, ei proiectează, iar eu descopăr adevăratele lor problemă, temerile lor. Mă concentrez să-i ajut să treacă peste frustrarea şi tensiunea determinate de noul stil de alimentaţie şi încerc să-i determin să-şi conştientizeze impulsurile de a mînca fără rost. Prin urmare, îi pun să-şi asocieze alimentele cu emoţiile pe care le trăiesc. De exemplu, îngheţata reprezenta buna dispoziţie, iar asocierea şi schimbarea s-au făcut cu puiul la grătar sau stafidele. În locul cartofilor prăjiţi, asociaţi cu bucuria copilăriei, am pus legumele la grătar”. Pînă la urmă, rolul Mirelei este să-i ajute pe concurenţi să-şi identifice eventualele probleme emoţionale care, combinate cu un regim alimentar neadecvat şi cu sedentarism, au dus la surplusul de kilograme pe care aceştia îl au.

Oana Cuzino: ”Oamenii care apelează la noi, concurenţii de la , nu sînt persoane echilibrate. Să fim realişti, nu ajunge la 100 de kg un om echilibrat, sportiv, capabil să-şi dozeze alimentaţia în funcţie de activitatea fizică zilnică. Aşadar, anumite tulburări de tip psihoemoţional generează alimentaţia compulsivă, accesele de tip bulimic, iar de multe ori tratarea obezităţii poate coincide cu psihoterapia. Identificarea acelor probleme din sfera afectivă care împiedică un om să aibă control asupra poftelor şi cantităţii alimentelor ingerate. Nu toată lumea poate accepta aceste probleme şi de multe ori aceşti oameni nu se bucură de înţelegere sau compăti­mire! Aici intervenim noi. Acesta este mesajul nostru: obezitatea nu este o problemă liniară, rezolvabilă doar cu ajutorul unei diete pe hîrtie. Este o problemă complexă, iar psihologul este la fel de important în opinia mea ca şi nutriţionistul sau antrenorul de fitness”.

Ce se întîmplă, doctore?
sîmbătă, 17.15, PRO TV